Sunt povești, basme moderne, dar ele au la origine momente greu de explicat. Unul dintre acestea este celebrul ”incident Roswell”, catalogat de autorități drept recuperarea resturilor unui balon meteorologic, dar sunt milioane de oameni care ți-ar putea jura cu mâna pe inimă că acolo a căzut o farfurie zburătoare.
Incidentul a avut loc în iulie 1947 (locul este și acum unul de pelerinaj) dar trei ani mai târziu, un agent FBI redactează un memorandum, un raport asupra informațiilor culese de un subaltern de-al său. Raportul pare să contrazică informațiile oficiale, confirmând poveștile fermierilor texani.
Poate că agentul și șeful său erau ultimii doi americani care nu auziseră de scandalul iscat de Roswell. Poate pe lanțul informațional cineva a mințit. Sau poate raportul conține informație pură.
Adevărul, vorba filmul, ”e acolo”, și e păcat să strici o știre bună cu el.
Foto: Resturile colectate de la Roswell
Memorandum adresat directorului FBI de către Guy Hottel, Washington, la 22 martie 1950. Subiectul: Informați legate de farfurii zburătoare (termenul de Unidentified Flying Object, UFO, Obiect Zburător Neidentificat, OZN, pe românește, nu apăruse încă).
La acea dată, Guy Hottel nu era un simplu lucrător în structura condusă de legendarul J. Edgar Hoover, ci era șeful serviciului operativ al biroului din Washington.
Textul memorandului vânat de câteva milioane de pasionați de teoria conspirației:
”Următoarele informații au fost furnizate de agentul special… (numele sursei informațiilor a rămas secretizat n.n.)
Un investigator al Air Force a declarat că trei așa-numite farfurii zburătoare au fost recuperate din New Mexico. Au fost descrise ca având formă circulară , cu centrul înălțat, diametrul lor fiind de 50 de picioare. Fiecare era ocupată de câte trei corpuri de formă umanoidă, înalți de 3 picioare, îmbrăcați în haine metalice, cu o textură foarte fină. Fiecare corp era înfășurat într-o manieră similară costumelor folosite de zburători și piloții de încercare.
Potrivit informatorului Domnului (numele este încă secret n.n.) farfuriile au fost găsite în New Mexico datorită faptului că Guvernul are în acea arie o instalație radar de foarte mare putere și se crede că radarul a interferat cu mecanismele de control ale farfuriilor.
Nu s-a încercat de către SA (special agent n.n.) continuarea acestui subiect.”
Ca să nu pornim spre New Mexico în căutarea micuților înfășurați în metal: sursa lui Hottel se pare că citise, în ianuarie 1950, un reportaj din ziarul din Kansas, Wyandotte Echo și agentul, conștiincios, le-a raportat superiorilor.
Cei care au cercetat mai atent originea informațiilor au ajuns, din om în om, la un oarecare Silas Newton, un escroc de talie mondială asupra căruia poate vom reveni vreodată. Cert e că, înainte de a fi tipărită, știrea a fost comunicată din om în om, iar ziaristul care a publicat-o era un vânzător de mașini folosite care-și exersa talentul și în paginile ziarului local.
Astfel: Newton și complicele său în schema cu vânzarea unui dispozitiv care găsea petrol fără prospecțiuni au dat știrea unui vânzător de publicitate pentru stații de radio. Acesta a dat știrea partenerilor săi de vânătoare. În fine, vânătorii i-au spus-o lui Rudy Frick, comerciantul de mașini care făcea și pe ziaristul.
De curând, o carte americană care analizează corectitudinea politică din viața privată a lui J. Edgar Hoover și a eternului său adjunct la șefia FBI, Clyde Tolson. O carte ”la modă”, ea sugerând că relația Hoover-Tolson era motivată sexual. În paginile ei este găsită și o explicație pentru că lui Guy Hottel i se îngăduiau derapaje profesionale: coincidența de preferințe sexuale cu șefii săi.
