„Ciuma stacojie”, scrisă de Jack London (foto), este printre primele texte literare din istorie a căror premisă este o pandemie ce pune în pericol însăşi existenţa umanităţii, potrivit articolului „Frica de pandemie şi literatura”, disponibil la adresa ncbi.nlm.nih.gov.
Singurele excepţii notabile au fost romanul „Ultimul om” din 1826 al autoarei britanice Mary Shelley şi scurta povestire „Masca Morţii Roşii” a americanului Edgar Allan Poe, din 1842.
Evenimentele descrise în nuvelă sunt plasate în anul 2073, la şaizeci de ani de la debutul unei fictive pandemii de „ciumă stacojie” care avea să depopuleze regiuni întregi ale planetei.
Bătrânul James Howard Smith este, probabil, singurul supravieţuitor al erei pre-pandemice, iar în prezent trăieşte alături de câţiva tineri. Toţi sunt reduşi la stadiul primitiv de vânători-culegători, îmbrăcaţi în blănuri de animale şi folosesc arcul cu săgeţi pentru a-şi procura hrana.
Relatarea supraviețuitorului
Aptitudinile intelectuale ale tinerilor sunt limitate, ca şi limbajul lor. Unul dintre aceştia îi propune lui Smith să le povestească de vremurile de dinaintea dezastrului. Aflăm, astfel, că Smith fusese profesor de literatură engleză la Universitatea din California.
Urmează o descriere a societăţii din 2013, aşa cum şi-o imagina Jack London la începutul secolului XX.
Omenirea va avea încredere deplină în progresul medicinei, anticipa London, el însuşi impresionat de cercetările contemporanilor săi Louis Pasteur (1822-1895) şi Robert Koch (1843-1910).
De aceea, reacţia iniţială a populaţiei a fost de a lua în derâdere noua boală, pe care o vedea doar ca pe o provocare pentru specialiştii în boli contagioase.
Frica
Totuşi, „moartea stacojie” imaginată de autor era atât de virulentă şi mortală, încât medicii cădeau seceraţi înainte de a putea descoperi leacul salvator.
Pe măsură ce speranţa moare şi este înlocuită de frică, disoluţia lumii civilizate are loc aproape instantaneu: legăturile de familie se rup atunci când unul din membri este suspectat că ar fi bolnav, principiile eticii şi decenţa se suspendă în cursa pentru propria supravieţuire, haosul ia locul raţiunii.
Puţinii supravieţuitori aleg să trăiască ori pe cont propriu, ori formează câteva societăţi tribale.
James Smith descrie ascultătorilor săi câteva caracteristici ale societăţii în care a trăit: clasele sociale, diviziunea muncii, tehnologia, importanţa cunoaşterii.
Tinerii îi ridiculizează cuvintele pe care le consideră fabulaţii, fiind incapabili de a-şi imagina o astfel de lume, atât de diferită faţă de cea în care au crescut.
Carantina bătută de interesele economice
„Ciuma stacojie” a fost scrisă la aproximativ şase ani de la încheierea epidemiei de ciumă bubonică din San Francisco, episod rămas în istorie din cauza reacţiei tardive a autorităţilor locale, speriate de urmările economice pe care le-ar fi avut carantina.
După şase ani de la apariţia nuvelei, omenirea avea să înfrunte una dintre cele mai letale pandemii din istorie, cea cauzată de Gripa Spaniolă (1918-1920).
Sursa: Agerpres
