Masamune, legenda japonezului făuritor de săbii din secolul al XIII-lea
Masamune s-a născut în jurul anului 1264 în prefectura Kanagawa, Japonia, un teritoriu de coastă aflat la sud de Tokyo. În tinerețe, a studiat sub îndrumarea maestrului spadasin Shintogo Kunimitsu, unde a perfecționat tehnica de fabricare a sabiei Soshu, una dintre cele cinci clase de săbii japoneze care au apărut în perioada veche a spadei de la sfârșitul anilor 1200 și începutul anilor 1300.
Experții în spade au identificat cinci tipuri diferite de săbii în funcție de regiunea în care au fost fabricate. De exemplu, o sabie din Kyoto a fost modelată diferit în comparație cu cele din Nara, Kanagawa sau Okayama.
Masamune a învățat arta spadei în Kanagawa, sediul guvernului feudal în perioada Kamakura din istoria Japoniei. A fost o perioadă caracterizată de arta japoneză fantastică și de Shogunatul Kamakura sau guvernul militar feudal aflat la conducere.
Pe măsură ce Masamune se ridica la rangul de maestru în fabricarea săbiilor sale, la fel se întâmpla și cu războinicii samurai. Acest lucru nu a fost o coincidență, ci s-a datorat în mare parte tehnicii lui Masamune.
A adus metalul la temperaturi ridicate pentru a scăpa de impurități
Cu toate acestea, temperaturile ridicate aveau tendința de a face săbiile fragile. Pentru a rezolva această problemă, Masamune a amestecat oțeluri moi și dure în straturi pentru a împiedica săbiile să se rupă.
O altă capodoperă a lui Masamune, cu un model în valuri curbate
Samurailor din Kanagawa le-a plăcut atât de mult modelul încât au cerut mai multe exemplare din partea maestrului. În 1287, la vârsta de 23 de ani, împăratul Fushimi l-a proclamat pe Masamune drept principalul său meșter spadasin.
Legenda lui Masamune și Muramasa
Nu a durat mult până când Masamune și-a făcut un rival în domeniul armelor. Legenda japoneză spune că un anume Muramasa, un fierar de săbii irascibil, l-a provocat pe Masamune la duel. Aceasta nu a fost o luptă tradițională cu săbii. În loc ca maeștrii să se dueleze pe viață și pe moarte, spadasinii și-au pus lamele, cu vârfurile în jos, într-un râu.
Muramasa și-a revendicat victoria deoarece sabia sa a tăiat tot ce a atins. Un călugăr care trecea pe lângă locul duelului nu a fost de acord cu Muramasa. El a spus că sabia Masamune a tăiat doar frunze și bețe, cruțând peștii. Această subtilitate a fost cea care l-a ridicat pe cel mai mare spadasin al Japoniei la statutul de legendă.
Reprezentarea supremă a operei lui Masamune, care îi pune cel mai bine în valoare durabilitatea, o reprezintă sabia Honjo. Legenda spune că Masamune a realizat sabia atât de bine, încât straturile sale au ajuns până la un punct în care avea „doar un atom grosime”. Aceasta a supraviețuit până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Sabia Honjo Masamune și-a primit numele de la primul general important care a deținut-o. Honjo Shigenaga și-a condus trupele în Bătălia de la Kawanakajima în 1561. Generalul s-a luptat cu un alt om de rang similar, a cărui sabie i-a tăiat casca lui Shigenaga pe jumătate. Cu toate acestea, sabia nu l-a ucis pe general. Shigenaga a ripostat instantaneu și și-a ucis omologul.
Conform tradiției japoneze, Shigenaga a luat sabia dușmanului său căzut.
Până în 1939, Honjo Masamune se afla în posesia celebrei familii Tokugawa, care a condus Japonia timp de 250 de ani. Sabia a fost un simbol al shogunatului Tokugawa. Guvernul japonez a declarat Honjo Masamune ca fiind o comoară oficială a Japoniei.
O reprezentare a Bătăliei de la Kawanakajima. Spadasinii samurai au luptat călare
Al Doilea Război Mondial avea să schimbe acest lucru. La sfârșitul războiului, armata americană a cerut ca toți cetățenii japonezi să-și predea armele, inclusiv săbiile. Nobilii au fost furioși.
Pentru a da un exemplu, Tokugawa Iemasa, din familia conducătoare a Japoniei, a predat prețioasele săbii ale clanului său în decembrie 1945. În consecință, Honjo Masamune a făcut călătoria peste Pacific pe o navă. De acolo, a fost pierdută în neant.
Nimeni nu știe dacă cineva a topit sabia sau dacă aceasta a supraviețuit în mod miraculos. Dacă Honjo Masamune a fost într-adevăr atât de legendară, s-ar putea să mai existe și astăzi.
Moștenirea lui Masamune
Încă mai există câteva relicve ale lui Masamune. Muzeele japoneze, în special Muzeul Național din Kyoto, dețin câteva piese. Există chiar o sabie în Muzeul der Stadt Steyr din Austria.
O sabie Masamune expusă în Austria
În America, se află cel puțin o sabie Masamune în Missouri. În Biblioteca Truman este ascuns un artefact strălucitor, vechi de peste 700 de ani. Katana, care se află într-o stare aproape perfectă, a fost un cadou oferit președintelui Harry S. Truman de către generalul Walter Krueger, unul dintre comandanții forțelor americane care au ocupat Japonia postbelică. Krueger a primit sabia de la o familie japoneză ca parte a condițiilor de capitulare.
Nimeni nu ar trebui să se aștepte să vadă această sabie rară expusă prea curând. Hoții au pătruns în Biblioteca Truman în 1978 și au furat săbii istorice în valoare de peste 1 milion de dolari. Până în prezent, nimeni nu știe unde au ajuns săbiile.
Chiar dacă Masamune a murit de aproape 700 de ani, moștenirea sa continuă să surprindă istoricii.
În 2014, savanții au confirmat existența unui original Masamune, o sabie care a lipsit timp de 150 de ani.
Numită Shimazu Masamune, sabia a fost un cadou pentru familia împăratului în 1862, cu ocazia unei nunți. În cele din urmă, sabia a ajuns la membrii familiei Kenoe, o familie aristocratică care avea legături strânse cu casa imperială de mai multe generații. După ce un om influient a obținut sabia, acesta a dăruit comoara națională Muzeului Național din Kyoto.
La fel ca sabia Shimazu, sabia Honjo Masamune ar putea să reapară în viitor. Cineva din America ar putea deține, fără să știe, cea mai epică sabie legendară din istoria Japoniei.
