Conservatorii din Marea Britanie obișnuiau să fie precauți în ceea ce privește asistența acordată Israelului în lupta împotriva terorismului, în contrast puternic cu actuala conducere a partidului, arată dosare declasificate.
Dosare declasificate privind poziția Marii Britanii în problema Israelului
Când a candidat pentru a deveni prim-ministru al Marii Britanii, Rishi Sunak a promis că va fi moștenitorul lui Margaret Thatcher.
El a promis să urmeze moștenirea acesteia făcând „ceea ce este necesar pentru a promova interesele țării noastre, indiferent cât de dificil este sau descurajant”.
Cu toate acestea, atunci când vine vorba de actualul conflict din Gaza, administrația Sunak a părut să fie mult mai pro-Israel decât era Whitehall în timpul mandatului de premier al lui Thatcher.
Această poziție este una pe care diplomații și oficialii de securitate britanici ar fi fost reticenți să o adopte în epoca Thatcher, conform unor dosare secrete din acea perioadă, văzute de Declassified.
Dosarele dezvăluie cât de ezitantă a fost Marea Britanie în a răspunde cererilor de asistență în materie de securitate din partea prim-ministrului israelian Shimon Peres în 1986.
În acea perioadă, oficialii britanici erau îngrijorați că extinderea cooperării cu Israelul în domeniul securității companiilor aeriene și al salvării ostaticilor ar putea pune în pericol relațiile cu statele arabe și chiar cu SUA.
Ministerul de Externe era deranjat că Mossad folosea pașapoarte britanice falsificate pentru a efectua operațiuni secrete
Un diplomat britanic de la Tel Aviv s-a plâns că „serviciile de securitate israeliene sunt o lege în sine” și a deplâns cazurile în care „dreptul internațional a fost încălcat” de acestea.
Serviciul britanic de informații pentru apărare a întrerupt efectiv contactul cu armata israeliană în perioada 1987-1988, după „descoperirea unei activități de informații nedeclarate de către Mossad în Regatul Unit”.
Deși Thatcher a fost de acord cu o „creștere modestă” a cooperării cu Peres cu privire la „chestiuni necontroversate”, cum ar fi urmărirea finanțelor teroriste, ea a refuzat să aprofundeze asistența privind salvarea ostaticilor.
Acestea au fost considerate „domenii extrem de delicate și sensibile, iar departamentele relevante nu au arătat niciun entuziasm pentru colaborarea cu Israelul în aceste domenii”.
Sir Leonard Appleyard, un consilier al ministrului de externe al lui Thatcher, Geoffrey Howe, a avertizat că „în ceea ce privește tehnicile de salvare, Ministerul Apărării a considerat în trecut că SAS ar avea foarte puțin de câștigat din astfel de schimburi care, dacă ar deveni cunoscute, ar putea pune în pericol contactele lor foarte valoroase în lumea arabă”.
Armata britanică a avut – și păstrează – relații extrem de strânse cu familia regală iordaniană instruită la Sandhurst. În 1986, SAS a organizat un exercițiu de antrenament în Iordania pentru o bătălie simulată asupra unui aerodrom din Aqaba – un oraș portuar vecin cu Israelul.
Marea Britanie a fost reticentă în a ajuta Israelul în anul 1986. Sursa Foto: Twitter/X
„Israelienii vor fi tentați să facă publică dorința noastră de a extinde cooperarea în acest domeniu” și să ne provoace „o mulțime de dificultăți în alte țări din Orientul Mijlociu”
El a adăugat: „Există un risc clar ca publicitatea privind cooperarea antiteroristă cu Israelul să submineze beneficiile de care ne bucurăm din legătura noastră cu agențiile de informații arabe, în special iordaniene; și că vom fi asociați în ochii arabilor cu orice represalii israeliene la acte teroriste.”
Scepticismul lui Howe nu a fost lipsit de temei, mai ales că Regatul Unit găzduiește o diasporă arabă substanțială care sprijină puternic Palestina.
Sunak nu a făcut niciun secret din sprijinul său pentru represiunea ulterioară a Israelului împotriva Hamas, în urma căreia au fost uciși peste opt mii de civili, numărul acestora fiind în prezent de peste 40.000. Unele rapoarte indică faptul că Downing Street a trimis o echipă SAS pentru a ajuta la eliberarea ostaticilor britanici captivi în Gaza.
Un veteran al forțelor speciale israeliene a declarat pentru Declassified că în prezent există o „colaborare extinsă” între SAS și omologul său israelian, Sayeret Matkal.
Există o „colaborare extinsă” între SAS și echivalentul său israelian, Sayeret Matkal
Un grad atât de ridicat de asistență ar fi fost de neconceput în epoca Thatcher. Dosarele declasificate arată că, în cazul în care personalul companiei aeriene israeliene El Al ar fi fost ținut ostatic la biroul său din Londra, Marea Britanie ar fi permis Israelului să „trimită o echipă de experți” care „și-ar fi înființat propriul centru de operațiuni în cadrul ambasadei lor și ar fi ținut legătura direct” cu MI5.
Marea Britanie „ar face același lucru în cazul oricărui incident care implică interese britanice în Israel”, dar nivelul de implicare ar fi limitat. Atunci când consilierul lui Peres pentru combaterea terorismului, Amiram Nir, a vizitat Londra în 1986, acesta nu a reușit să convingă oficialii că SAS ar trebui să participe la un schimb militar în Israel.
Nir a fost întâmpinat cu suspiciune la Whitehall. O notă despre vizita sa dezvăluie: „Toată lumea, și în special Ministerul Apărării, a fost de acord că nu există nicio dorință de a vedea o relație CT [antiterorism] mai profundă cu Israelul”.
Un astfel de scepticism se datorează „tendinței lor de a face scurgeri de informații când și cum le convine”, ceea ce l-a determinat pe Howe să „sfătuiască la prudență extremă în orice relație CT cu israelienii”. Colaborarea forțelor speciale cu Israelul a fost privită ca un domeniu „în care am dorit să îi descurajăm în mod pozitiv pe israelieni”.
Marea Britanie nu a fost dispusă nici măcar să ajute Israelul să protejeze avioanele de pasageri de rachetele sol-aer
Ambele țări au obținut același echipament avansat de la SUA. Marea Britanie îl instalase pe avioane militare în Irlanda de Nord, pe avioanele care îl transportau pe prim-ministru și pe un zbor efectuat de regină spre Iordania.
Cu toate acestea, ei nu erau pregătiți să discute cu Tel Aviv despre experiența lor în utilizarea acestui kit de bruiaj. MI5 a comunicat Ministerului de Externe că „cooperarea cu israelienii nu ar fi recomandabilă” și a avertizat că ar putea să nu aibă o licență din partea SUA pentru a discuta despre o astfel de tehnologie cu o țară terță.
Suspiciunea Whitehall față de activitățile israeliene s-a adâncit în octombrie 1986, după ce s-a descoperit că Mossad a folosit pașapoarte britanice false. Nir a încercat să explice „dificultatea operațională foarte reală în sensul că, din motive evidente, rareori puteau folosi pașapoarte israeliene”.
Israelul a mai fost avertizat de două ori de Marea Britanie cu privire la „utilizarea abuzivă similară a pașapoartelor britanice falsificate”
Un expert în securitate de la Foreign Office i-a reproșat că „nu justifică în niciun fel falsificarea pașapoartelor unui al treilea guvern ale cărui interese și cetățeni din străinătate ar putea fi grav afectați de o astfel de acțiune”.
Problema a fost luată în serios „la un nivel înalt la Londra”, deoarece Israelul fusese avertizat de două ori înainte cu privire la „utilizarea abuzivă similară a pașapoartelor britanice falsificate” în 1973 și 1979. Nir „a recunoscut cu tristețe că acesta a fost un eșec major în încercarea sa de a dezvolta cooperarea în domeniul combaterii terorismului”.
După ce a murit într-un accident de avion în Mexic, în 1988, Nir a fost demascat ca având un rol-cheie în Afacerea Iran-Contra, în cadrul căreia au fost introduse ilegal arme în Iran, dușmanul de moarte al Israelului, în încercarea de a elibera ostaticii americani.
Începând cu anii 1980, și în special după 11 septembrie 2001, Regatul Unit a fost mult mai dispus să își extindă legăturile antiteroriste cu Israelul.
