Starea avansată de degradare a capelei l-a determinat pe acesta să hotărască demolarea acesteia şi transferarea tuturor sarcinilor asupra bisericii parohiale din Gozo, actuala Catedrală din Gozo.
Potrivit legendelor locului, cel care a dat prima lovitură de târnăcop, în zidul capelei, şi-a rupt mâna.
Interpretat drept un semn divin, s-a decis oprirea demolării acesteia. A fost singurul locaş de cult de pe insulă care a supravieţuit hotărârilor lui Dusina, multe alte biserici fiind dărâmate.
Situată pe Gozo, a doua insulă, ca mărime, după Insula Malta, din întreg arhipelagul maltez, Biserica „Maica Domnului Ta’Pinu” – „Ta’Pinu” sau „Santwarju tal-Madonna ta’ Pinu” – este o biserică romano-catolică, ale cărei origini se pierd în negura timpului.
Primele date despre existenţa unei capele, pe locul actualei biserici, datează din anul 1534, când prelatul spaniol Domenico Cubelles, episcop al Maltei (1541-1566), a făcut o vizită acesteia.
A lui Filip
Capela fusese reconstruită şi aparţinea nobilei familii Gentili (Gentile).
Mai târziu, în 1598, locul pe care se afla această capelă a fost cumpărat de o altă familie.
Acest lucru a dus la schimbarea numelui său în „Ta’Pinu”, adică „a lui Filip”, după numele noului procurator Pinu (Filip) Gauci, care a oferit bani pentru restaurarea bisericii.
A fost ridicat un nou altar de piatră, o pictură reprezentând Adormirea Maicii Domnului fiind realizată de Amadeo Perugino, în 1619.
A devenit rapid un centru de pelerinaj şi numărul de vizitatori a copleşit mica biserică, după ceea ce s-a petrecut la 22 iunie 1883.
Minunea
La acea dată, o femeie simplă cu mare credinţă în Sfânta Fecioară, a auzit o chemare în timp ce se plimba pe lângă capelă.
A fugit, dar a auzit-o din nou, de data aceasta venind clar din interiorul capelei.
Când Karmela a intrat, i s-a cerut, prin glasul care venea din imaginea Sfintei Fecioare, să spună trei rugăciuni „Ave Maria” în amintirea celor trei zile în care trupul Maicii Domnului a stat în mormânt înainte de Ridicarea la Cer.
Mărturiile unora menţionează o serie de minuni ce au avut loc, prin mijlocirea Bisericii Ta’Pinu.
Mulţimea constantă de pelerini care venea la Ta’Pinu, a dus la decizia de a ridica o nouă biserică, mai încăpătoare.
Construcţia noii bisericii, în stil romanic, a început în 1920.
În 1932, biserica, proiectată de arhitectul maltez Andre Vassallo, a fost sfinţită şi deschisă pelerinilor.
Nu are picturi interioare dar deţine o expoziţie cu obiecte donate de cei care au venit aici şi s-au rugat sau care au trăit o minune.
În interiorul bisericii se află şase mari mozaicuri, 76 de vitralii colorate şi multe alte sculpturi.
Clopotniţa acesteia are o înălţime de 61 de metri.
În 1935, icoana Maicii Domnului a fost încoronată de cardinalul Alessio Lepicier, printr-un decret semnat de secretarul de stat cardinalul Eugenio Pacelli, ajuns mai târziu Papa Pius al XII-lea.
În mai 1990, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat şi el Biserica Ta’Pinu. După săvârşirea slujbei, el a încoronat icoana din Ta’Pinu cu cinci s
