Măgărița în călduri. O poveste cu Elena Ceaușescu

 

După ce lucrurile mari, majore despre cuplul care a condus România timp de 25 de ani au devenit cunoscute, a venit rândul amănuntelor să iasă la lumină. Povestioara care urmează, deși fără mari implicații politice, descrie perfect lumea în care am trăit.

Măgărița de la Scroviștea era unul dintre animalele ”de companie” care se pare că a cucerit-o pe Elena Ceaușescu. Potrivit lui Dumitru Burlan, era un cadou de la soția lui Ioan Gheorghe Maurer, fost prim-ministru în perioada de început a lui Nicolae Ceaușescu. Fostul ofițer de Securitate descrie cu umor cum i-a căutat ”gospodăria de partid” un iubit măgăriței.

Dumitru Burlan a fost locotenent-colonel al Direcției a V-a a Securității, având mai întâi misiunea de a asigura protecția informativă a personalului care deservea reședința soților Ceaușescu din Cartierul Primăverii și apoi de membru al escortei prezidențiale. În această ultimă calitate, profitând de relativa sa asemănare cu președintele, a fost folosit ca sosie a lui Nicolae Ceaușescu.

Cartea a apărut în 2017 la Create Space Independent Publishing Platform.

 

 

–    Întâmplări nostime, hazlii? 

–   Ar mai fi, dar nu prea aveam timp de ele. Unele aveau haz atunci, acum nu mai au contextul şi farmecul vremurilor trecute şi nu ar avea savoarea iniţială… 

–   Nu erau şi momente de relaxare în aceste vizite oficiale ale preşedintelui? 

– Normal. Preşedintele, fiind pasionat de vânătoare, nu se putea să lipsească din program aşa ceva. Spre exemplu, în Sudan, Tanzania şi alte ţări africane, Ceauşescu a participat la vânători de lei şi leoparzi şi alte animale specifice Africii. Se crease chiar obiceiul ca oricine intra la el în cabinet trebuia, întâi, să spună un banc, indiferent de tematică. Chiar şi bancurile despre „NeaNicu” Maurer i le spunea lui Ceauşescu. Maurer îi spunea bancurile la vânătoare, când se adunau în jurul focului, la aşa numitele poveşti vânătoreşti. Mi-aduc aminte că după vânătoare, Maurer, adept doar al „vânatului mic” (prepeliţe, fazani, iepuri) văzând atâţia porci mistreţi, cerbi şi căprioare împuşcate, i-a spus râzând lui Ceauşescu: „Mă, Nicule, da tu eşti un mare criminal!” El rămânea întotdeauna sobru, fără a gusta glumele, dar acest lucru nu-l dezarma pe Maurer. Era singurul care îşi permitea acest lucru. Şi doamna Maurer avea un simţ ridicat al umorului. Mi-aduc aminte că de o zi de naştere, doamna Maurer i-a făcut cadou tovarăşei Elena Ceauşescu o măgăriţă. „Tovarăşa” nu a înţeles ironia şi a tratat foarte serios problema. A încredinţat măgăriţa directorului Dumitra Nicolae de la Scroviştea pentru a avea grijă de ea. Se interesa periodic dacă măgăriţa este bine îngrijită. Când venea la Scroviştea, vizita ţarcul cu măgăriţa. Când s-a maturizat măgăriţa a venit şi perioada când era în călduri. Era agitată, se freca de stâlpi… se crease o problemă. Directorul Dumitra a sunat-o pe „tovarăşa” şi a întrebat-o ce să facă. „Găsiţi-i şi voi un măgar, dar aveţi grijă să găsiţi unul frumos” A început marea căutare. „Făt-Frumosul” a fost descoperit în comuna Ciolpani şi adus la Scroviştea. Măgăriţa nu l-a plăcut. Cred că avea alte criterii de frumuseţe. În loc să se lase iubită, s-a pus cu copitele pe măgar, încât a fost scos din ţarc mai mult mort decât viu. Am fost sunat să mi se raporteze ce s-a întâmplat şi să mi se ceară părerea. „Lasă frumuseţea şi găseşte un măgar sănătos” i-am spus.