Cele petrecute la Ip se înscriu în seria masacrelor antiromâneşti desfăşurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940.
În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupaţie cantonată în oraşul Şimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Straja naţiunii (Nemzetorseg) au ucis 157 de localnici români.
Cu puțin înainte, la Treznea 93 de români au fost uciși în noaptea de 8 spre 9 septembrie 1940 de trupele horthyste, eveniment rămas în istorie ca „masacrul de la Treznea”.
Ocuparea Transilvaniei de Nord
După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Nord-Vestul Transilvaniei a intrat sub ocupație maghiară.
Teritoriul ocupat de horthyști în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord și cuprindea nord-vestul regiunii cu același nume, precum și ținuturile secuiești.
Un număr de 8 județe din totalul de 23, câte număra Transilvania în perioada interbelică, au fost înstrăinate în întregime, iar alte trei au fost despărțite în două.
Astfel, județul Sălaj a fost și el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a a intrat în orașul Zalău.
Imediat după ocuparea teritoriului transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești.
