Mă despoiară, ba încă mă bătură și mă răniră greu la braț. Pățania diplomatului francez, musafir al lui Alexandru cel Bun

 

Unul diplomații străini care au trecut, în evul mediu, și prin Țările Române a fost Guillebert de Lannoy (1386–1462), diplomat francez în slujba Ducilor de Burgundia, cavaler al Ordinului Lânii de Aur.

Veteran al războiului civil dintre casele de Burgundia și Armagnac, Guillebert de Lannoy (foto) s-a alăturat Cavalerilor Teutoni în războiul polonezo-lituaniano-teutonic.

De asemenea, în 1415 a luptat împotriva englezilor în bătălia de la Agincourt, unde a fost rănit și capturat. În slujba ducelui burgund Filip cel Bun, Guillebert de Lannoy a îndeplinit mai multe misiuni diplomatice în Franța, Anglia, pe lângă Ordinul Cavalerilor Teutoni, Polonia, Marele Ducat al Lituaniei și Marele Ducat al Moscovei, fiind unul dintre negociatorii Tratatul de la Troyes (1420).

Trimis de Henric al V-lea

În 1421, el a fost trimis de Henric al V-lea al Angliei în Palestina pentru a cerceta posibilitatea refacerii Regatului Ierusalimului.

Trecerea sa prin Moldova este descrisă în relatarea călătoriilor sale în regiunea Balticii și Rusia, în cartea sa „Călătorii și Ambasade”, unde relatează întâlnirea cu Voievodul Alexandru cel Bun, de la care află știri despre moartea sultanului otoman și despre certurile pentru succesiunea la tron.

La plecare, din cauza tulburărilor din Imperiul Otoman, Domnitorul român l-a sfătuit să evite să treacă la sud de Dunăre și să ia în schimb o corabie din portul genovez Caffa din peninsula Crimeea.

În acest scop i-a dăruit diplomatului burgund un cal bun, un tălmaci, o escortă și călăuze întrucât urma să călătorească pe așa zisul drum tătăresc, prin „pustietăți mari spre Caffa”.

În apropiere de Cetatea Albă impetuosul Guillebert de Lannoy a decis să o ia înaintea cortegiului împreună cu tălmaciul, restul escortei cu bagajele urmând să îi ajungă a doua zi din urmă.

Ce a urmat ne descrie chiar eroul acestor întâmplări:

„La intrarea mea în orașul Cetatea Albă eu și un tălmaciu al meu furăm apucați de către hoți care mă răsturnară la pământ, mă despoiară, ba încă mă bătură și mă răniră greu la braț; dar ceea ce e și mai mult mă lăsară numai cu cămașă și mă legară astfel de un copac unde am petrecut apoi toată noapte, pe malul fluviului numit Nistru, în mare pericol de a fi ucis sau înecat; dar slavă Domnului, dimineața hoții ne dezlegară și eu am scăpat de la ei gol, numai cu cămașa și așa am venit cu viață în târg…

În aceeași zi, sosiră ceilalți oameni ai mei, înoptați în pustietate, pe când eu plecasem înainte spre a le pregăti adăposturi. Paguba mea era de 100-120 de galbeni, afară de alte lucruri”.

Generosul de Lannoy

Incidentul a stârnit probabil furia reprezentanților domnești din oraș, care nu puteau tolera un asemenea afront adus unui trimis străin pus sub protecția Domnitorului Alexandru cel Bun, și au reușit să îi prindă pe tâlhari chiar a doua zi, aducându-i legați în fața ambasadorului francez, căruia i s-a arătat că poate dispune executarea acestora.

Generos, Guillebert de Lannoy s-a mulțumit să își recupereze banii și bunurile furate, lăsându-i pe răufăcători în viață!

 

Sursa: #ArhiveleDiplomatice