Lumea bună a Bucureștilor auzise că între Titulescu și soția sa, Ecaterina, izbucnise un conflict major, cei doi aflându-se în divorț.
Conform legii, diplomatul trimisese o cerere de divorț ministrului Justiției, Ion Micescu.
De scandal nu ar fi fost străin secretarul particular și nepotul lui Titulescu, Gheorghe Nenișor, care scăpase în presa din Elveția un set de fotografii în care diplomatul apărea în situații ridicole.
În conflict s-a implicat și Savel Rădulescu, fost subsecretar la Externe, care i-a luat partea Ecaterinei.
Din cauza scandalului, Titulescu s-a mutat la Cannes, unde avea să moară, părăsit de soție și de prieteni, la 17 martie 1941, probabil după ce fusese otrăvit de naziști.
Modificarea testamentului
Dovadă că diplomatul o rupsese cu soția stă modificarea testamentului.
În testamentul din 5 ianuarie 1940, Titulescu dicta:
„Las dupa moartea mea, cu excepția legatului particular făcut Academiei Regale Române prin testamentul autentic cu data de 5 ianuarie 1940, uzufructul întregei mele averi, soției mele Caterina TITULESCU, născută BURCĂ.
Dacă actuala mea soție pierde aceasta calitate prin divorț sau moarte, voi lua alte dispozițiuni cu privire la uzufruct.
Dacă aceste dispozițiuni n’au fost luate, uzufructul va urma nuda proprietate a averii mele pe care o las, în părți egale, urmatoarelor persoane: Nepotului meu de soră Ion CRISTU (zis Ionel), actualmente Ministru Plenipotențiar și Director al Secțiunei Econimice din Ministerul Regal al Afacerilor Străine; nepotului meu de soră Gheorghe NENIȘOR (zis Georgel), și copiilor nepoților mei: Nicolae CUCLELI (zis Nicky), băiatul Domnului si Doamnei Cucleli, Mariela NENIȘOR, fata nepotului meu Colonelul Sergiu NENIȘOR, și Sanda NENIȘOR, fata nepotului meu decedat Ionel NENIȘOR.
În sarcina lor, cari au fiecare o cincime din averea mea nudă sau plină proprietate, dupa cum am dispus sau nu de uzufruct; cad datoriile mele.
Academia Regală Româna pentru care am facut un legat particular, nu are a plăti nici o centimă din aceste datorii.
Rog pe prietenii mei Alexandru OTTULESCU și Nicolae RAICOVICEANU, precum și pe nepoții mei Ion CRISTU și George NENIȘOR să fie executorii testamentari ai acestui testament și să-l aducă la îndeplinire cât mai repede.
Mai impun celor cinci nepoți sau fii de nepoți ai mei obligația de a întreține în mod convenabil mormântul familiei noastre de la Titulești.
În ce mă priveste, cum m’am considerat totdeauna ca un soldat al teritoriilor alipite României între 1918 si 1920, doresc sa fiu îngropat la Brasov într’un loc ceva mai la o parte.
Prietenii mei din Ardeal vor știi să găsească un loc potrivit dorinței mele.
Take IONESCU sus la Sinaia și eu la picioarele lui, jos la Brașov, pentru repauzul etern, este felul cel mai convenabil și doresc ca locuitorii Brașovului să accepte rugamintea mea.
Facut în dublu exemplar, la St. Moritz-Elveția, în fața funcționarilor Legațiunei Regale a României la Berna, delegați speciali pentru autentificarea acestui testament semnat de mine, la 5 ianuarie 1940”.
„Anulez toate testamentele trecute”
După ruptura de soție, Nicolae Titulescu își modifică testamentul:
„De la ultimele testament făcute de Legația Berna, la Saint Moritz, petrecându-se fapte noi, anulez toate testamentele trecute (olografe, autentice etc.), cu excepția acelui în favoarea Academiei Române prin intermediul Legațiunei Berna.
Institui legatar universal pentru tot restul ce rămâne după executarea testamentului făcut pentru Academia Română, pe nepotul meu Gheorghe Nenișor, fiul sorei mele Cornelia Nenișor.
Îi impun următoarele obligațiuni:
- Să lase Sandei Nenișor, în plină proprietate, a cincea parte din averea mea, fiind fiica lui Ion Nenișor un nepot care m-a iubit mult.
- Să aibe grije de sora mea Cornelia Nenișor din punct de vedere alimentar.
- Să lege în plină proprietate lui C. Ștefănescu, intendentul casei mele de la șosea și soției sale Aneta, la amândoi împreună 20 hectare de pământ, acolo unde va voi nepotul meu Gheorghe Nenișor.
- Să lege în plină proprietate șofeurului meu englez Arthur John Corley 20 hectare de pământ din moșia mea, acolo unde va voi nepotul meu Gheorghe Nenișor.
Fac acest testament autentic, iar nu olograf, pentru că am o fractură a umărului drept contractată alunecând la Saint Moritz pe drumurile înghețate.
Ca în vechile testamente românești, blestem pe ori și cine ar îndrăzni să intente o acțiune de nulitate de orice fel împotriva acestui testament.
El este doar rodul natural: mi-am împărțit averea între intelectualii cari mi-au făcut cinstea să-mi dea un loc între ei, între acei membri ai familiei cari am simțit că au pentru mine dragoste și între servitorii cari și-au petrecut o viață întreagă lângă mine.
Chiar și șofeurul meu englez e de aproape douăzeci de ani în serviciul meu.
Dacă ași dori să dau acestui testament o deviză, ași spune că el este opera unui om în mintea căruia n-a trecut niciodată, dar absolut niciodată, un alt gând decât acela în legătură cu interesele Țării și ale Neamului Românesc.
Făcut de mine la Paris,
Azi patru martie anul una mie nouă sute patruzeci.
Semnat: N. Titulescu”.
Foto: 24 martie 1941, Cannes. Ecaterina Titulescu îl conduce pe Nicolae Titulescu pe ultimul drum, până la cripta ce i-a fost rezervată în cimitirul Bisericii „Sf. Mihail”.
