Atunci, la arestarea din 2 ianuarie 1934, consilierului regal Nae Ionescu i-a fost suprimat și „Cuvântul”, care, odată cu instituirea cenzurii, avea să mai apară doar trei luni în 1938 până la a doua arestare a lui Nae Ionescu din care i s-a tras moartea.
În 1934, pentru eliberarea filozofului a pledat și Nicolae Iorga. În Memoriile istoricului apare informația că Titulescu a fost cel care ar fi intervenit pentru repetatele arestări ale lui Nae Ionescu, din ianuarie și martie 1934.
La Camera Deputaților, despre abuzivele arestări (fără mandat) a vorbit Grigore Iunian, semnalând și informația din ziare străine că Nicolae Titulescu, solicitat a intra în guvern, pusese condiția să fie arestat Nae Ionescu (vezi Biografia lui Nae Ionescu, vol. III, Muzeul Brăilei, Editura Istros, 2003).
În monografa lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu, scrisă în perioada 1941-1945, citim:
La procesul din 19 martie 1934, Nae Ionescu (în final achitat) s-a prezentat pe sine drept cel care-l avertizase pe I.G.Duca de intenția lui Titulescu de „a-l îmbrânci în apă”, cunoscând că I.G. Duca nu știe să înoate. După ce Titulescu i-a dat brânci și I.G. Duca (asasinat în decembrie 1933) s-a înecat, a fost arestat Nae Ionescu fără alt motiv decât acela că l-a avertizat pe I.G.Duca să se păzească de Titulescu”, aflăm din lucrările Isabelei Vasiliu Scrabă.
Site-ul miscarea.net publica în 2015 următoarele însemnări din Dosarul D 8907, care conține rapoarte ale agenților de poliție din 1934, Secțiunea 4-a, fila 35:
„20 Ianuarie 1934
În cercurile ziaristice din Capitală se discută că D-nul Ministru N. Titulescu este acela care a cerut arestarea lui NAE IONESCU, directorul ziarului „Cuvântul”. Se afirmă că D-l Ministru Titulescu s’ar fi exprimat că, până ce nu va fi arestat ziaristul NAE IONESCU, d-sa refuză să intre în guvern.
Deasemenea se afirmă că D-l Ministru N. Titulescu s’ar fi opus, de curând, la eliberarea lui Nae Ionescu”.
