Încântat de solia venită din Moldova, marele vizir l-a primit personal pe boierul român, după obiceiul oriental. Logofătul Tăutu a trebuit să lase să i se scoată cizmele și să încalțe papuci, fiind invitat să se așeze turcește pe divan, lucru ce nu îi era obișnuit.
A urmat ceremonialul servirii cafelei, băutură pe care boierul român nu o cunoștea, cronicarul arătând că:
„Și dându-i cafe nu știa cum o va bea. Și a început a închina: Să trăiască împăratul și vizirul! Și închinând au sorbit felegeanul ca altă băutură (vin)”, frigându-și gura și gâtul, fapt atât de amuzant pentru contemporanii săi încât a fost consemnat în cronici!
Mare logofăt sub Ștefan cel Mare
Diplomația este una din cele mai vechi profesii, misiuni ale diplomaților români fiind consemnate încă din Evul Mediu, în documente istorice de epocă ori relatări ale cronicarilor, precum cele reunite în perioada interbelică de diplomatul Ioan D. Condurachi, în volumul Diplomați români în trecut (sec. XIV-XVII).
Astfel, de multe ori solii români trimiși la curțile străine se confruntau cu elemente de ceremonial necunoscute ori curiozități nemaiîntâlnite până atunci.
Ioan Tăutu (d. 1511) a fost un mare logofăt moldovean în timpul domnitorilor Ștefan cel Mare (1457-1504) și Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517), diplomat experimentat cu misiuni în Polonia, Veneția și Turcia.
Sursa:Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe
