O magazie transformată în laborator
Marie Curie a colaborat cu soțul ei, Pierre Curie, pentru a demonstra că au descoperit două elemente noi. Pentru a face acest lucru, au trebuit să producă mai multe cantități din elemente și să le determine caracteristicile.
Curie avea nevoie de o cameră mare unde să poată separa și analiza elementele la care lucrau, iar laboratorul celor doi nu era suficient de mare. Din fericire, un coleg de-al soțului ei știa de o magazie nefolosită pe care cuplul o putea folosi pentru experimentele lor științifice. În ciuda faptului că dispunea de suficient spațiu pentru a-și efectua munca, magazia era totuși departe de un mediu pe care un laborator ți-l putea crea.
Cea mai mare parte a timpului pe care Marie Curie și l-a petrecut a fost în acea magazie, lucrând la descoperirea sa începând cu anii 1890. Condițiile însă au fost proaste, deoarece vara era extrem de cald în acea magazie, iar iarna era exagerat de frig. De asemenea, acoperișul din sticlă al magaziei nu a oferit o protecție completă împotriva elementelor dure.
Trish Baisden, chimist, a descris ulterior condițiile din laboratorul improvizat al lui Curie: “Oscilațiile mari de temperatură și umiditate au afectat, fără îndoială, electrometrul, dar răbdarea și tenacitatea lui Marie au predominat” „, a declarat ea.
Un premiu cu probleme
Munca asiduă și persistența lui Curie au dat roade atunci când ea și soțul ei Pierre, împreună cu A. Henri Becquerel, au primit Premiul Nobel pentru fizică în 1903. Cu toate acestea, ea a trebuit să depășească momentul în care Academia Franceză de Științe a încercat să se împotrivească în oferirea premiului Nobel unei femei.
În schimb, au vrut ca munca acesteia să îi fie atribuită lui Pierre Curie și lui Becquerel. Pierre a insistat că soția sa a fost cea care a efectuat acele experimente și că toate teoriile au fost ale ei, prin urmare, ar trebui să fie recunoscută și ea. Cei care au acordat premiul au fost în cele din urmă de acord, astfel devenind Marie Curie prima femeie care a primit premiul Nobel.
