Tot istoricul Dio Cassius îl descrie pe Decebal ca ,,foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp.
Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să foloseascã izbînda, dar şi sã iasã cu bine dintr-o înfrîngere.
Din această pricinã, multă vreme a fost un duşman de temut pentru romani”.
Descoperirea lui Michael P. Speidel
Istoricul și arheologul american de origine germană Michael P. Speidel, considerat unul dintre cei mai importanți experți ai lumii în războaiele antice, a descoperit în 1965 în satul Gramnani, din apropierea anticului Philippi un monument funerar de mărime considerabilă ce conținea un basorelief și un text care făcea referire la sfârșitul lui Decebal.
Sculptura înfățișa un călăreț în galop care atacă un războinic căzut lângă scut, ce poartă celebra căciulă a nobilimii dace.
Textul reprezintă epitaful soldat roman pe nume Tiberius Claudius Maximus ridicat la rangul de decurion, de împăratul Traian pentru că l-a prins pe Decebal, și i-a dus capul la Ranisstorum.
Monumentul a fost realizat în timpul vieții și la comandă acestui Tiberius Maximus, în jurul anului 120.
Ce scrie pe monument
Ti(berius) Claudius / Maximus vet(eranus) / [s(e)] v(ivo) f(aciendum) c(uravit) militavit / eque(s) in leg(ione) VII C(laudia) P(ia) F(ideli) fac/ tus qu(a)estor equit(um) / singularis legati le/ gionis eiusdem vexil/ larius equitum item / bello Dacico ob virtu/ te(m) donis donatus ab Im/ p(eratore) Domitiano factus dupli(carius) / a divo Troiano(!) in ala secu(n)d(a) / Pannoniorum a quo et fac/ tus explorator in bello Da/ cico et ob virtute(m) bis donis / donatus bello Dacico et / Parthico et ab eode(m) factus / decurio in ala eade(m) quod / cepisset Decebalu(m) et caput / eius pertulisset ei Ranissto/ ro missus voluntarius ho/ nesta missione a Terent[io Scau]/ riano consulare [exerci]/ tus provinciae nov[ae Mes]/[opotamiae….
O traducere…
„Tiberius Claudius Maximus, veteran fiind, a realizat acest monument în timpul vieții.
A servit ca și călăreț în Legio VII Claudia Pia Fidelis, a fost înălțat la gradul de quaestor equitum, apoi selecționat gardă de corp a legatului aceleiași legiuni, apoi vexillarius (stegar) al cavaleriei din acea unitate; de asemenea, a primit distincții din partea Împăratului Domițian pentru vitejie în războaiele cu dacii, a fost răsplătit cu titlul de duplicarius (adică primea solda dubla) în ala a doua de pannoni (Ala II Pannoniorum) de către Împăratul Traian și a fost numit cercetaș în războaiele cu dacii și de două ori a primit medalii de bravură în războaiele cu dacii și parții și a fost ridicat la rangul de decurion în aceeași ala de către el (Traian) pentru că l-a capturat pe Decebal și i-a adus capul la Ranisstorum.
A fost lăsat la vatră ca voluntarius de către comandantul consular al armatei din Provincia Mesopotamia Nova, Terentius Scaurianus”.
O copie în gips a lespezii funerare a fost oferită de guvernul elen țării noastre și acum se găsește la Muzeul de Istorie al României.
Cocluziile profesorului universitar Dumitru Tudor:
,,O impresionantã scenã de pe Columna lui Traian a imortalizat, în marmurã, ultimele momente din viaţa regelui-erou.
De fapt, acelaşi lucru îl putem vedea pe tabloul sculptat pe piatra funerară a lui Maximus, unde, de asemenea, Decebal se sinucide, mai înainte ca lăudărosul călăraş roman sã-l poată împiedica de la acest gest. Deci, în nici un caz, Decebal nu a ajuns viu în mâinile romanilor, ci i s-a retezat capul dupã aceea”.
Romanii aveau obiceiul ca să le taie capul şi mîna dreaptã, care erau duse la Roma în miere spre a fi arătate plebeilor, marilor duşmani ai imperiului căzuţi în luptă. Dacă-i prindeau vii îi plimbau în cuști prin Roma,
Nu este sigur că Ranisstorum ar fi fost o cetate sau un târg important din Dacia.
Este ştiut faptul că Traian care a fost mai întâi un militar de profesie îşi muta comandamentul în funcţie de nevoile strategice. În acest caz Ranisstorum putea fi un modest sat dacic.
