Atacul roman din primăvara anului 101 a fost determinat de temerile lui Traian (98-117 d.Hr.), generate de consolidarea puterii regatului geto-dacilor, sau cum relatează Dio Cassius: „văzând cum o dată cu întărirea forţelor militare sporea şi trufia lor”.
După pregătiri îndelungate, armata romană, sub comanda împăratului Traian, a trecut Dunărea pe un pod de vase şi a înaintat prin Banat. Bătălia s-a dat la Tapae, romanii ieşind învingători, ocupând Ţara Haţegului.
În timp ce armata romană era angajată în Banatul de astăzi, forţele unite ale dacilor, burilor şi sarmaţilor au trecut în sudul Dunării şi au înaintat prin Dobrogea, unde a avut loc o mare bătălie lângă localitatea numită astăzi Adamclisi.
În cursul ei, pierderile romane au fost foarte mari, circa 3.800 de militari. Amploarea bătăliei şi însemnătatea ei sunt relevate şi de hotărârea împăratului de a înălţa pe locul încleştării un monument triumfal, Tropaeum Traiani.
Victoria din Dobrogea a decis soarta campaniei.
Decebal nu mai dispunea de forţe pentru a continua războiul, astfel că încheierea păcii devenea o stringentă necesitate.
Pacea încheiată în 102 d.Hr. era aspră pentru Dacia.
Decebal trebuia să-şi dărâme zidurile cetăţilor, să cedeze romanilor anumite ţinuturi (Banatul estic, Oltenia de răsărit, câmpia munteană, sudul Moldovei) şi să renunţe la orice independenţă în politica externă. Pentru Decebal însă pacea nu va fi decât un armistiţiu.
Sursa: Agerpres
