Gheorghe Grigore Cantacuzino a profitat și el de ocazia și, în jurnalul său, ne-a lăsat descrierea casei din București a Elenei Lupescu:
Multă lume profită să o viziteze plătind 20 de lei încasaţi de mişcarea legionară.
Imobilul este clădit din cărămidă roşie, are la parter un salon destul de mare, un salonaş japonez şi o sufragerie
la etajul I; dormitoare, un mic birou, o cameră de toaletă, una de bal şi un hali.
În fiecare cameră au fost aşezaţi paznici legionari în cămăşi verzi.
Doamne din societatea bucureşteană fac comentarii cu voce tare.
Astăzi la ora 16 am fost personal în locuinţă.
De la intrare suntem izbiţi de frumuseşea mobilierului şi a obiectelor dinăuntru.
În vestibul sunt aşezate două grupuri sculpturale: o scenă de dragoste şi o statuie din lemn.
Apoi se trece în salon, a cărui pardosea este acoperită cu covoare chinezeşti foarte frumoase, ţesute cu fir roşu şi galben; salonul cuprinde un cămin de marmură roşie, un tablou din şcoala italiană reprezentând un ansamblu arhitectural de galerii şi portrete.
În fund lângă ferestre, pe o masă lunguiaţă sunt aşezate mai multe fotografii cu iscălituri dintre care ale lui E. Urdăreanu şi a căpitanului Banciulecu.
Alături se găseşte salonaşul chinezesc, cuprinzând covoare de preţ, un înalt paravan de lac negru, împodobit cu decoraţii roşii şi aurii, o lampă mare atârnând de tavan având un glob de pînză în vitrine; pe mese sunt răspândite obiecte de fildeş şi os,
înfăţişări de animale şi de oarnneni din arta chinezească.
Pe masă erau zeci de jocuri de cărţi.
În salonaş se găseşte sufrageria împodobită cu o lampă de sticlă de Murano, o masă lungă de lemn şi nuc, un bufet cu numeroase sertare pentru argintărie, pe pereţi atârnă picturi de N. Grigorescu, un tablou de Isachie, unul de St. Popescu.
O scară uneşte etajul I cu parterul; pe balustradă au fost întinse mai multe goblenuri înfăţişând personagii desemnate (?) cusuţi cu fir roşu.
Etajul superior cuprinde un hall având un jilţ lung, o masă, picturi.
Din el se trece la dreapta într-un birou destul de mic, cu etajele de cărţi şi o masă pe care stau întinse cărţi de vizită, cartoane cu numele E. Lupescu, numeroase cărţi cu autografe din partea autorităţilor: cartea lui V. Eftimiu scrisă contra lui Stelian Popescu (asasinat de foştii camarazi) şi intitulată „Jos laba de pe tricolor”; are o lungă închinare pentru Lupeasca.
Alături se află dormitorul, cuprinzând un covor cenuşiu, un larg pat pe care se află o perdea de muselină.
Covorul este acoperit cu numeroase cutii pline cu bijuterii prevăzute cu cifra regală, acum golite de conţinutul lor, luat în mare grabă în noaptea de 6 -7 septembrie 1940.
Odaia de bal are pereţii de marmură neagră, baia şi toaleta în porţelan verde.
Alături este o cameră mai mare cu un divan, trei telefoane albe şi câteva mese cu alte cărţi; lucrarea lui Woronoff intitulată „L’ amour chez les betes et les hommes”, două lucrări ale Martei Bibescu, cu pseudonimul Lucille Decaux.
Pe covor sunt: flacoane, parfumuri, farduri.
