Ambele soții făceau parte din aristocrația coloniei aromâne din Pesta.
Emanoil Gojdu nu a avut copii din nici una dintre căsătorii.
În noiembrie 1869 şi-a redactat testamentul prin care se năştea Fundaţia Gojdu, destinată întrajutorării românilor ortodocşi care doreau să studieze, dar nu aveau mijloacele materiale necesare.
El lăsa naţiunii române din Transilvania imensa sa avere, pe care reuşise să o adune în timpul vieţii, cu scopul de contribui la ridicarea culturală a acesteia.
Anunțul din Concordia
Cu prilejul celei de-a doua căsătorii a lui Emanoil Gojdu, ziarul Concordia din Pesta scria:
„Ilustritatea Sa D. Emanuil Gozsdu, fostul comte suprem al Carașului, a încredințat zilele acestea pre d-șoara Melania Dumcia, fiica cea mai tânără a d-lui Ign. Dumcia, director la banca filială a Institutului Ipotecar (Kreditanstalt) din Pesta.
Familia e română de origine macedonică.
Lăudata mireasă pune toată silința să învețe limba română”.
Din ultima frază aflăm că ea, în calitatea de româncă, știa numai aromânește și ca atare, după căsătorie, trebuia să învețe românește, preciza în 1944 profesorul universitar de la Universitatea din București Theodor Capidan.
Neam cu Șaguna
Aceste două căsătorii făcute numai cu tinere alese din societatea aromână din Pesta, precum și relațiile cu fruntații macedoromâni din capitala ungariei, au avut o influență binefăcătoare asupra lui Emanoil Gojdu:
„De însemnătate hotărâtoare pentru întreaga viață a lui Emanoil Gozsdu par a fi devenit relațiunile prietenești încheiate de tânărul avocat cu Atanasie Grabovschi, unchiul Anastasiei Șaguna și cu fiul acesteia, cu talentatul student Anastasiu, călugărul Andrei de mai târziu, sortit să devină restauratorul Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania și neîntrecutul dătător de legi și datini”
