Compromisurile Prințului Philip
Cu toate acestea, Prințul Philip a renunțat la orice impediment pentru a deveni atât un cetățean britanic, cât și un membru al familiei regale britanice. În deceniile ce au urmat, Philip și-a câștigat reputația de susținător al monarhiei, un om capabil și iubitor al familiei sale, dar și de spune lucruri public fără a le gândi prea mult, adesea devenind amuzante.
Deși s-a născut în Grecia, Philip nu a crescut acolo și nu a avut vreo legătură cu țara în care s-a născut. Circumstanțele nașterii sale au însemnat că va fi nevoit să renunțe la câteva lucruri pentru a se căsători cu viitoarea regină a Marii Britanii: titlurile sale și religia sa.
El a renunțat în cele din urmă la religia ortodoxă în favoarea botezării sale în Biserica Angliei, însă la moartea sa, mai mulți lideri religioși au comentat „credința personală puternică și profunda curiozitate cu privire la credințele altora”. Însă, renunțarea la titlurile pe care acesta le deținea putea deveni o pastilă prea amară de înghițit.
Renunță la titlul de prinț pentru a deveni duce
Pentru oamenii care nu provin dintr-un mediu aristocratic, titlurile nu înseamnă mare lucru, așa cum se întâmplă în Statele Unite, unde îți poți revendica singur orice titlu fără ca măcar cuiva să îi pese cu adevărat. În aristocrația europeană, titlurile, deși sunt doar niște cuvinte scrise pe o foaie, înseamnă destul de mult pentru fiecare purtător.
În cazul lui Philip, acesta s-a născut cu titlul de Prinț al Greciei și Danemarcei, lucru la care a trebuit să renunțe pentru a putea deveni cetățean britanic și membru al familiei regale britanice. Probabil că acest lucru nu a reprezentat o pierdere pentru el, deoarece imediat după căsătoria sa cu Elisabeta a II-a i s-au acordat o serie de alte titluri, provenite de la coroana britanică: Duce de Edinburgh a fost unul dintre titlurile oferite de Casa Regală.
