Inaugurată în ajun de către președintele Emile Loubet, expoziția marchează în felul său apogeul civilizației europene și al republicii franceze.
Până la închiderea sa, pe 12 noiembrie 1900, ea va primi peste cincizeci de milioane de vizitatori pe cele o sută cincizeci de hectare ale sale.
Expoziția se întinde pe Champs Elysées, pe esplanada Invalizilor, pe Champs-de-Mars, pe cheiurile Senei, dar și în pădurea Vincennes.
În mod special pentru expoziție, au fost construite podul Alexandru al III-lea, le Grand-Palais, le Petit-Palais, precum și gările d’Orsay, Invalizilor și Lyon.
Este perioada în care Orașul Luminilor strălucește orbitor și, mai târziu, se va vorbi despre acești ani cu nostalgie numindu-i La Belle Epoque.
Frații Lumière își prezintă filmele pe un ecran gigantic.
Pe 19 iulie, este inaugurată prima linie a metroului parizian, care leagă Porte Maillot de Porte de Vincennes.
La capătul liniei, în pădurea Vincennes, se desfășoară, din 14 mai până în 28 octombrie, a doua ediție a Jocurilor Olimpice din era modernă.
Pentru a completa acest tablou grandios, președintele Emile Loubet îi invită pe toți primarii Franței la un banchet uriaș în Grădina Tuileries.
Printre festivitățile paralele, organizate în această perioadă, să notăm expoziția personală a lui Auguste Rodin.
Sculptorul, aflat la apogeul gloriei sale, prezintă o parte din operele sale în pavilionul deschis în Piața Alma, la doi pași de expoziția oficială.
Expoziția este inaugurată pe 1 iunie 1900 de către ministrul Instrucțiunii Publice și al Artelor Frumoase, Georges Leygue.
Ea îi va aduce artistului recunoașterea universală și un câștig de 200.000 de franci.
Pentru participarea României la acest grandios eveniment, este numit un comisar general în persoana lui Dimitrie Ollănescu. Acesta a încercat să realizeze o mediere între sobrietatea tradiției bizantine (Pavilionul regal central) și amintirea unei vieți nobiliare apuse (Restaurantul).
România amenajează patru pavilioane:
– Pavilionul central, realizat de arhitectul francez Camièle Formige;
– Restaurantul, care înfățișa o casă țărănească cu pridvor;
– Chioșcul Tutunului, executat după planurile arhitectului român Petru Antonescu, care a proiectat un edificiu în forma străvechilor fântâni monumentale românești;
– Al patrulea pavilion avea la intrare un pridvor monumental, iar corpul principal avea forma unui rezervor de petrol pe suprafața căruia erau înscrise numele celor mai importante stațiuni de extracție din România.
