Jan Hus a sfidat cea mai puternică instituție a timpului său, Biserica Catolică. Acțiunile sale nu numai că au declanșat o scindare în cadrul Bisericii, dar au și incitat un război religios. Pe termen lung, munca sa de bază a servit altora în reformarea ulterioară a Bisericii.
Cine a fost Jan Hus
Jan Hus și-a început viața profesională în calitate de profesor la Universitatea Charles din Praga
Ulterior, a devenit decan al Facultății de Filosofie și, mai târziu, rector al Universității. După ce a lucrat la universitate și a obținut două diplome, Hus și-a început activitatea religioasă în 1400. Încă de la început, Hus a cerut reformarea Bisericii.
El a criticat lipsurile morale ale clerului, ale episcopilor și chiar ale Papei.
Problema pe care reformatorul a abordat-o în mod deosebit a fost legată de politica Bisericii Catolice privind vânzarea de indulgențe (iertarea păcatelor). Potrivit lui Hus, numai Dumnezeu îți putea ierta păcatele. De asemenea, el a criticat și alte „servicii plătite” oferite de Biserica Catolică. Totodată, acesta s-a opus Sfintei Împărtășanii catolice.
În acele vremuri, vinul (Sângele lui Hristos) era rezervat doar pentru clerici. Hus a insistat că Domnul Iisus i-a chemat pe toți să mănânce și să bea trupul și sângele Său. Acțiunile lui Hus au dus, din păcate, la excomunicarea lui din partea Bisericii Catolice.
În 1414, Hus a fost invitat la Conciliul de la Konstanz de către regele Sigismund al Ungariei, moștenitorul Regatului Boemiei
Sigismund dorea să rezolve situația religioasă din Boemia, unde majoritatea cehilor îl urmau pe Hus (numindu-se husiți). Maestrul Hus a acceptat de bunăvoie să meargă la Consiliu, cu promisiunea că regele Sigismund îi va asigura un drum sigur.
Deși i s-a promis siguranță, Hus a fost arestat la scurt timp după sosire. După deschiderea procesului său, a declarat public că va renunța dacă i se vor dovedi erorile sale prin intermediul Bibliei. În caz contrar, a afirmat că își va apăra protestele reformiste împotriva Bisericii Catolice.
Partea finală a procesului a avut loc pe 6 iulie în catedrala din Konstanz
A fost ultima sa șansă de a-și apăra învățăturile. El a insistat că nu există „învățăturile sale”, ci doar învățăturile lui Iisus Hristos pe care încearcă să le aplice. Apoi a căzut în genunchi și i-a cerut lui Dumnezeu să-i ierte pe toți dușmanii săi. Indiferent de eforturile sale, sentința sa era deja decisă: arderea pe rug. După ce a fost ars pe rug, iar cenușa sa a fost împrăștiată în Râul Rin, clerul a considerat că „învățăturile” lui Jan Hus au luat sfârșit.
„Jan Hus nu a fost un simplu rebel. El a devenit atât un lider religios, cât și unul politic în Boemia. Când vestea execuției sale a ajuns în Boemia, husiții s-au radicalizat și mai mult împotriva învățăturilor papale. Ei au început o revoltă care a alungat armatele catolice din Boemia. Ceea ce a început ca o simplă rebeliune țărănească s-a transformat rapid într-o forță armată organizată, respingând cu succes patru cruciade.”
Harta politică și religioasă a Europei a fost redesenată după Hus. El a devenit un predecesor esențial al mișcării protestante din lume. Jan Hus a oferit o bază crucială pe care teologul german Martin Luther a preluat-o mai târziu.
