31 octombrie 1517: Martin Luther publică cele 95 de teze
În tezele sale, Luther condamna excesele și corupția Bisericii Romano-Catolice, în special practica papală de a cere plăți – numite „indulgențe” – pentru iertarea păcatelor. La acea vreme, un preot dominican pe nume Johann Tetzel, însărcinat de arhiepiscopul de Mainz și de Papa Leon al X-lea, se afla în mijlocul unei mari campanii de strângere de fonduri în Germania pentru a finanța renovarea Bazilicii Sfântul Petru din Roma. Deși prințul Frederic al III-lea cel Înțelept interzisese vânzarea indulgențelor în Wittenberg, mulți membri ai bisericii au călătorit pentru a le cumpăra. Când s-au întors, i-au arătat lui Luther indulgențele pe care le cumpăraseră, susținând că nu mai trebuiau să se pocăiască pentru păcatele lor. Frustrarea lui Luther față de această practică l-a determinat să scrie cele 95 de teze, care au fost rapid preluate, traduse din latină în germană și distribuite pe scară largă.
O copie a ajuns până la Roma, unde au început eforturile de a-l convinge pe Luther să își schimbe părerea
Cu toate acestea, a refuzat să tacă, iar în 1521 Papa Leon al X-lea l-a excomunicat în mod oficial pe Luther din Biserica Catolică. În același an, Luther a refuzat din nou să se dezică de scrierile sale în fața Sfântului Împărat Roman Carol al V-lea al Germaniei, care a emis celebrul Edict de la Worms, prin care Luther era declarat proscris și eretic și dădea permisiunea ca oricine să-l ucidă fără consecințe. Protejat de prințul Frederick, Luther a început să lucreze la o traducere germană a Bibliei, o sarcină care a durat 10 ani.
Termenul „protestant” a apărut pentru prima dată în 1529, când Carol al V-lea a revocat o dispoziție care permitea conducătorului fiecărui stat german să aleagă dacă va aplica sau nu Edictul de la Worms. O serie de prinți și alți susținători ai lui Luther au emis un protest, declarând că loialitatea lor față de Dumnezeu prevalează asupra loialității față de împărat. Aceștia au devenit cunoscuți de adversarii lor sub numele de protestanți; treptat, această denumire a ajuns să se aplice tuturor celor care credeau că Biserica trebuie reformată, chiar și celor din afara Germaniei. Până la moartea lui Luther, din cauze naturale, în 1546, convingerile sale revoluționare au stat la baza Reformei protestante, care, în următoarele trei secole, va revoluționa civilizația occidentală.
