Atena, unul dintre cele mai vechi orașe din lume, a devenit cel mai important oraș din Grecia antică.
Și nu ar fi putut ajunge niciodată la această poziție fără oameni mari la cârmă.
Alcibiade a fost un astfel de om, un renumit orator, un general și un strateg care a devenit una dintre cele mai importante figuri ale războiului peloponezian.
Acest război a zguduit lumea greacă din acea epocă, modelând viitorul acestei națiuni pentru secolele viitoare și pecetluind soarta Atenei.
Alcibiade a fost unul dintre cei mai pricepuți lideri atenieni, dar și-a făcut mulți dușmani pe parcurs, schimbând frecvent părțile.
Se putea ca soarta Atenei să se bazeze doar pe umerii lui?
Ar fi diferită istoria ateniană dacă ar fi condus armatele Atenei?
E timpul să aflăm.
Alcibiade și ascensiunea sa la putere
Alcibiade s-a născut în jurul anului 450 î.Hr. în familia Alcmaeonidelor, o puternică familie aristocratică din Atena.
El a fost membru al acestei familii din partea mamei sale. Cu toate acestea, Alcmeonidele era deja în mare parte sărăcită.
Tatăl său Cleinias a fost, de asemenea, un om proeminent în acea epocă, distingându-se în războaiele persane chiar înainte de nașterea fiului său. Cu toate acestea, mama lui venea dintr-un mediu mai proeminent, deoarece alcmaeonizii erau o familie foarte veche și nobilă.
Astfel, el era, încă din tinerețe, destinat măreției, ca înaintașii săi.
Chiar și așa, o mare parte a tinereții sale rămâne tulbure și necunoscută istoriei.
Plutarh, faimosul filozof și eseist grec antic, scrie că Alcibiade a fost tutorat de mai multe figuri influente, cea mai importantă dintre acestea fiind Socrate.
În timpul copilăriei sale, este probabil că a fost învățat arta retoricii, de care a beneficiat în viață.
Relațiile dintre Socrate și Alcibiade sunt menționate în mai multe scrieri contemporane lor, indicând faptul că acesta din urmă era cu siguranță o persoană „înstărită” dacă a primit protecția primului.
Cu toate acestea, scrierile menționează că Alcibiade era o natură „indisciplinată” și avea dificultăți în a se conforma regulilor societății.
Fie că era un „spirit rebel” tineresc sau pur și simplu un lider născut în mod natural, Alcibiade nu putea fi influențat în mod corespunzător și, așa cum a susținut Xenofon din Atena, Socrate nu a reușit să-l învețe importanța moralității.
Când era tânăr, el ar fi participat la unele dintre bătăliile care au anunțat războiului peloponezian.
În 432 î.Hr., este scris că a participat la bătălia de la Potidaea, împotriva corintenilor.
Platon, în Simpozionul său, a scris că în timpul acestei bătălii Socrate a salvat viața lui Alcibiade.
În anul următor a fost prezent la Bătălia de la Delium, unde se pare că a întorst favoarea, salvându-l pe Socrate de la dispariție.
