Vina înfrângerii a căzut în întregime asupra lui Alcibiade și a fost în scurt timp eliberat din funcții și condamnat.
Văzând că totul era pierdut, Alcibiade a plecat în exil, fugind în Frigia helespontină, la un alt satrap persan.
Cu mulți dușmani atât în Atena, cât și în Sparta, și după pierderea sprijinului din partea perșilor, Alcibiade a fost asasinat în 404 î.Hr.
Cele mai multe relatări istorice susțin că Sparta a fost în spatele crimei.
Mai presus de toate, Alcibiade a fost un mare oportunist.
Setea sa de faimă, putere și bogăție a fost forța motrice a eforturilor sale legate de războiul peloponezian, care, în cele din urmă, a contribuit în mare măsură la înfrângerea și slăbirea Atenei.
Dar chiar și așa, priceperea sa de a vorbi, capacitatea sa de a-și influența dușmanii și aliații sunt, mai presus de toate, lecții de istorie grozave din care se pot învăța multe.
Sursa AICI
