Zvonurile despre pregătirile de război ale turcilor domină corespondența lui Castaldo și a celorlalți comisari habsburgici, la începutul anului 1552.
Spre deosebire de anul anterior, otomanii pregăteau o campanie mai temeinică.
Într-o scrisoare adresată lui Castaldo, judele Sibiului,
Petru Haller, afirma că domnul Țării Românești a primit ordin de la sultan să închidă toate drumurile către Transilvania.
La începutul anului 1552, pe lângă amenințarea turcească s-a profilat și pericolul unui atac dinspre Moldova și Țara Românească.
În ciuda atitudinii binevoitoare a domnilor români față de Habsburgi, aceștia s-au văzut nevoiți să se pregătească pentru o intervenție militară în Transilvania la ordinele sultanului.
Castaldo a fost astfel nevoit să trimită o parte din trupele sale pentru a întări fortificațiile de la frontiera de est și sud-est.
Regele Ferdinand a decis numirea lui Andrei Báthory în funcția de voievod. Acesta urma să beneficieze de un venit de 15.000 de florini anual din care să plătească și soldele a 200 de călăreți și 100 de pedeștri.
O mare parte din reprezentanții stărilor ardelene refuzau însă să colaboreze cu guvernarea habsburgică.
În aceste condiții Castaldo aprecia că șansele de a rezista în fața unui atac din partea turcilor și a celor doi voievozi români erau foarte slabe.
Pentru a face faţă incursiunii organizate de domnul Moldovei în vara anului 1552 Castaldo a reuşit să mobilizeze, dintre trupele de mercenari, doar 10 companii de germani, 400 de spanioli şi 100 de călăreţi, aflăm din lucrarea „Armata lui Castaldo în Transilvania și Banat”, a lui Florin Nicolae Ardelean.
Eliminarea domnilor Ștefan Rareș și Mircea Ciobanul
Castaldo s-a implicat în toate sferele de conducere ale Principatului, de la administraţie şi armată, până la domeniul politic.
Astfel, noul conducător al Transilvaniei reuşeşte să îi înlăture de pe tron pe domnitorul Moldovei, Ştefan Rareş, şi pe cel al Ţării Româneşti, Mircea Ciobanul.
