Apoi, a fost înfiinţat, prin Decret Regal semnat de regele Carol I al României la 20 iunie 1906, Institutul Geologic al României, cu scopul de a îndeplini atribuţiile unui serviciu geologic national.
Institutul Geologic al României reprezintă una dintre cele mai vechi instituţii centrale create de statul român modern.
Institutul are exclusivitate în elaborarea hărţilor geologice la nivel naţional şi deţine instalaţii de interes naţional, între care o importanţă specifică o prezintă Fondul geologic naţional, Observatorul geomagnetic de la Surlari sau Litoteca.
Totodată, institutul elaborează studii în care sunt prezentate date petrologice, mineralogice, paleontologie, sau modele geologice structurale; execută şi prelucrează analize chimico-mineralogice, de petrologie structurală, paleontologie, palinologice; integrează concluzii apărute în urma interpretării datelor rezultate din aplicarea metodelor de investigare geofizice.
Astfel, sunt elaborate atlase, monografii şi sinteze geologice sau din ramuri conexe ale geoştiinţelor. Institutul geologic efectuează expertize geologice tehnice, precizează site-ul http://igr.ro/.
În prezent sunt disponibile, în format tipărit, Harta geologică a României la scară 1:1.000.000, Harta geologică a României la scară 1:200.000.
Institutul Geologic al României cuprinde, între altele, Departamentul Geologie Regională, Departamentul Instalaţii de Interes Naţional, Observatorul Naţional Geomagnetic Surlari, Muzeul de Geologie, Arhiva Geologică Naţională, Litoteca Naţională, Biblioteca Geologică Naţională.
Muzeul
Muzeul Naţional de Geologie este amenajat într-una dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureştiului, având un patrimoniu bogat, dar reprezentând şi un obiectiv turistic şi cultural de elită.
Clădirea impunătoare din Şoseaua Kiseleff nr.2 a fost construită la începutul secolului XX şi a fost destinată, iniţial, găzduirii Institutului Geologic al României, înfiinţat prin decret regal, în 1906, de Carol I.
În urmă cu mai bine de un secol, pe lângă activitatea de cercetare desfăşurată aici, existau şi colecţii de roci şi minerale care puteau fi vizitate de public.
Patrimoniul muzeal s-a îmbogăţit, în timp, din donaţii ale instituţiilor sau ale persoanelor particulare, majoritatea geologi ce au lucrat aici.
În 1989 s-a încheiat consolidarea clădirii, iar deschiderea oficială a Muzeului Naţional de Geologie s-a făcut în aprilie 1990, acesta fiind parte a Institutului Geologic al României, conform site-ului http://igr.ro/.
Muzeul este unic prin concepţia sa, cuprinzând toate ramurile ştiinţelor geonomice – de la formarea planetelor, a mineralelor, a rocilor, a zăcămintelor de substanţe minerale utile, la tectonica globală, la evoluţia vieţii pe Pământ şi apariţia omului.
În sala de „Colecţiuni” se pot admira flori de mină româneşti. Sala fostei biblioteci găzduieşte dinozauri descoperiţi în România, reptile dar şi alte vieţuitoare ce au trăit acum câteva sute de milioane de ani.
La subsol, sălile „Geologia României” expun colecţii petrografice. Sălile de mineralogie cuprind exponate cu forme ciudate, adunate din întreaga lume.
În secţia de stratigrafie se poate învăţa istoria Pământului, dar şi evoluţia geologică a spaţiului românesc.
Muzeul cuprinde şi alte secţiuni – dinamica internă a Pământului, petrografie (cu principalele tipuri de roci, unele vechi de peste 1 miliard de ani), zăcăminte (metalifere, cărbuni, petrol, sare), paleobotanică şi paleozoologie, tectonica României -, dar şi câteva eşantioane de foraj reprezentative pentru teritoriul ţării, mai scrie site-ul http://igr.ro/.
Observatorul
Observatorul Geomagnetic Naţional Surlari „Liviu Constantinescu” – cunoscut mai adesea sub numele scurt de Observatorul Geomagnetic Surlari – a fost fondat în 1943 ca unitate de cercetare a Institutului Geologic al României.
Acesta este situat în pădurea Surlari, la circa 35 km NE de Bucureşti, într-o zonă ferită de perturbaţii magnetice situată între valea Cociovaliştei şi valea Vlăsiei.
Observatorul este un centru de cercetare fundamentală în geomagnetism, cu aplicaţii la prospecţiunea geomagnetică.
El funcţionează ca staţie de referinţă pentru alcătuirea hărţilor geomagnetice naţionale.
Aparatura de măsurare existentă furnizează valori definite ca standarde magnetice naţionale şi este utilizabilă şi la etalonarea altor instrumente pentru determinări magnetice în scopuri ştiinţifice, prospective sau alte aplicaţii.
Observatorul face parte din reţeaua globală de observatoare geomagnetice INTERMAGNET, care studiază structura şi fenomenologia câmpului magnetic planetar.
Facultatea
Facultatea de Geologie şi Geofizică este una dintre cele mai vechi facultăţi ale Universităţii din Bucureşti şi este expresia tradiţiei geologice româneşti la cel mai ridicat şi rafinat nivel de abordare ştiinţifică şi didactică.
Promovarea valorilor tradiţionale este considerată foarte importantă, pe fondul modernizării şi actualizării permanente.
În anul 1864, odată cu înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, a fost înfiinţat şi cursul de Mineralogie, Paleontologie şi Geologie, predat de prof. dr. Gregoriu Ştefănescu.
În 1866 şi-a început activitatea Facultatea de Ştiinţe cu două departamente: Ştiinţe matematice şi fizice şi Ştiinţe fizice naturale. Cursurile care aparţineau domeniilor geonomice erau incluse în cadrul Departamentului de Ştiinţe fizice naturale, notează site-ul https://gg.unibuc.ro.
Facultatea de Geologie şi Geofizică din Universitatea Bucureşti îşi are originea din unirea a trei facultăţi cu profil geologic, înfiinţate după reforma învăţământului din 1948 – Facultatea de Geologie şi Geografie din cadrul Universităţii, Facultatea de Geologie Tehnică din cadrul Institutului de Mine Bucureşti şi Facultatea de Geologie Tehnică din cadrul Institutului de Petrol şi Gaze Bucureşti.
S-a creat astfel o secţie de Geologie şi Geofizică în cadrul Facultăţii de Geologie şi Geografie.
În 1990 s-a constituit actuala Facultate de Geologie şi Geofizică din Universitatea Bucureşti care cuprinde secţiile Geologie, Inginerie Geologică şi Geofizică.
La dezvoltarea învăţământului geologo-geofizic şi-au adus contribuţia mari profesori: Ludovic Mrazec, Dobre Ionescu-Bujor, Virgil Ianovici, Dan Giuşcă, Nicolae Petrulian, Ion C. Popescu, Sabba Ştefănescu, Sava Atanasiu, Ion Dumitrescu, Miltiade Filipescu, Iulian Gavăt, Vasile Lăzărescu, Radu Botezatu, Liviu Constantinescu şi mulţi alţii, precizează site-ul https://gg.unibuc.ro/.