Istoria din casă-n casă
Dincolo de istoria profesionistă, practicată cu toate ustensilele istoricului, scrisă conform unor metodologii, istoria înseamnă și o plăsmuire cu tâlc menită să aducă oamenii laolată, să unească, nu să dezbine, să instruiască, nu să îndoctrineze, să cucerească, nu să supună.
Asociația ,,Istoria din casă-n casă” s-a dezvoltat și a pătruns în atâtea școli, licee și laptop-uri tocmai din nevoia de a nu uita, de a nu ne izola, de a nu conteni să ne povestim istoriile, personale sau nu, de a nu fi atât de prezenți și, totuși, absenți din istorie. Nu întâmplător, pandemia a fost momentul care a impulsionat apariția acestui proiect care devine pe zi ce trece mai important, mai popular, mai necesar. A merge dintr-o localitate în alta, a interacționa cu sute și sute de elevi, a le prezenta istoria așa cum nu au mai văzut-o, a-i provoca să vorbească, toate aceste se întâmplă de trei ani grație unui proiect care ascunde mult efort, multă dăruire și o incomensurabilă pasiune. Printre realizările asociației ale cărei baze au fost puse de domnișoara Asist.univ.dr Daniela Popescu, dar care a crescut prin implicarea voluntarilor, menționăm: crearea unei arhive online a vieții cotidiene românești în secolele XX – XXI (https://istoriadincasaincasa.com/), lansarea unui concurs național cu scopul de a scoate la iveală microistoriile elevilor (https://istoriadincasaincasa.com/articol/concurs-treasure-hunt2022/) și, mai ales, un ,,trademark național” al asociației, ,,Atelierul de Istorie”, care a fost ținut în toate colțurile țării și care a fost găzduit de atâtea și atâtea școli și licee.
,,Atelierul de Istorie” menirea de a impulsiona elevii să gândească istoria utilizând simțul critic, ferindu-se de discursurile aberante, având grijă să nu alunece pe panta extremismelor de orice fel, să înțeleagă consecințele istoriei recente asupra prezentului, să coreleze informațiile și să producă judecați în consecință. Bucuria cea mai mare a voluntarilor ,,Istoriei din casă-n casă” este însă interacțiunea cu elevii, cu acești oameni în formare care au nevoie să fie nu doar auziți, ci ascultați. A produce un declic în mintea unui elev dezinteresat, a stârni interesul, a fermeca – iacată roadele unui muncii pe care de trei ani voluntarii o duc mai de parte din școală-n școală și din casă-n casă. Dacă ar fi să judecăm exclusiv după succesul asociației, istoria nu a murit, ba chiar are din ce în ce mai mulți pasionați la nivelul elevilor școlilor generale. Pentru că istoria nu doar că argumentează, ci, în prealabil, problematizează, elevii pleacă în urma ,,Atelierului de Istorie” cu mai multe întrebări care urmează primirii sau revelării unor răspunsuri, încurajați fiind să întrebe, să vorbească, să expună și să conteste.
,,Istoria din casă-n casă” este, așadar, despre apropiere, despre implicare și conștientizare, căci ,,în realitate, zilnic sunt o mână de oameni care fac neremunerat povestea aceasta să crească oferind din timpul, ideile, energia și sufletul lor de aproape trei ani”.
