Ironia sorții. Cântec despre Mântuire, folosit într-un mesaj globalist. Jurnal muzical de carantină

 

Astăzi s-a consumat un eveniment care ar fi trebuit să marcheze solidaritatea suporterilor din fotbal cu măsura extremă de amânare a tuturor competițiilor din cauza epidemiei de coronavirus. Multe radiouri din întreaga lume au difuzat la ora 9.45 (ora României) melodia You’ll Never Walk Alone. Versiunea aleasă de inițiatori fiind cea a formației Gerry and the Pacemakers. Dar care este povestea din spatele acestei piese și, mai ales, cum a ajuns ea vectorul unui gest menit să simbolizeze solidaritatea globală în fața unui inamic comun?

Pentru început să reascultăm melodia

 

Versiunea celor de la Pacemakers, reprezentanți de marcă ai beat-ului britanic, este din 1963. Adoptată de fanii F C Liverpool, orașul de baștină al trupei, balada a devenit imnul suporterilor acestei formații și apoi, în timp, a devenit un fel de imn al tuturor suporterilor din fotbal.

Acum, melodia este folosită ca să arate lumii că solidaritatea internațională nu a murit, chiar dacă ea se vede tot mai slab în timp ce națiunile cântă pe la balcoane doar melodii în propria limbă.

Interesant este că piesa nu are legătură cu mesajele zilelor noastre specifice globalizării, ci, dimpotrivă, originile sale sunt în tema profund creștină a mântuirii.

You’ll Never Walk Alone este de fapt o arie dintr-o operetă americană de la începutul secolului trecut, Carousel, scrisă de celebrul cuplu Richard Rodgers și Oscar Hammerstein, autorii a multor spectacole de succes, precum Oklahoma!, Sunetul muzicii sau Cenușăreasa. Premiera Caruselului a avut loc în 1945.

În Carousel tema este descrierea zilei în care un fost lucrător la caruselul dintr-un târg ambulant, Billy Bigelow, se întoarce pe pământ, la 15 ani de la moarte, pentru a fi martor la absolvirea liceului de către fiica sa.

Superba alegoriei a sufletului care nu își găsește liniștea cât timp au rămas pe pământ greșeli nereparate sau nemărturisite, are un moment dramatic remarcabil, cel al morții lui Billy. Disperat după ce este concediat, speriat că tănăra sa soție era însărcinată și el nu va putea întreține familia, Billy devine tâlhar. Moare în timpul unei tâlhării eșuate. Găsindu-i trupul, soția cade pradă disperării, dar verișoara sa o găsește și o consolează spunându-i că nu va merge singură pe drumul vieții, având mereu o lumină călăuzitoare, divină.

În scena de final, când sufletul lui Billy va fi împăcat, îngerul său păzitor conducându-l din nou departe de familie, piesa este cântată din nou de întreaga distribuție.

 

Carousel a fost un succes, cinematografic și pe Broadway, dar piesa a fost adevăratul câștigător. Preluată de diverși soliști (Elvis Presley, Frank Sinatra, Johnny Cash) ea a devenit un cântec goespel/religios, fiind cântată chiar și în bisericile din SUA. Preluarea sa de către suporteri nu i-a oprit folosirea și la reuniunile religioase.

Poate că folosirea acestui cântec într-un moment ca ăsta, chiar dacă motivul este o solidarizare a galeriilor de fotbal, este un semn. Așa îmi place să cred!

Citește și alte file din Jurnalul muzical de carantină:

O poveste tulburătoare de amor și vecina mea de vis-a-vis

Cine a spus primul cuvintele rock and roll

Legătura frumoasei Dalida cu un pescar de bureți de mare

 

Parteneri