O aparentă navă necombatantă (deși cercetări recente au sugerat că Lusitania transporta o rezervă secretă de explozivi în cală) a inflamat opinia publică în Statele Unite, după ce 128 de cetățeni au murit odată cu nava.
Neavând încă un serviciu național de informații, președintele Wilson a pus Serviciul Secret să-i urmărească pe diplomații germani.
Cumva, Von Rintelen a scăpat, dar atașatul comercial Herman Albert, nu. În iulie 1915, agenții serviciului secret au reușit să-i fure servieta lui Albert într-un tren aglomerat din New York.
În interior erau planuri detaliate pentru viitoarele acte de sabotaj, inclusiv plasarea mai multor bombe pe navele aliate și distrugerea canalului Welland, lângă cascada Niagara.
Albert, Von Papen și câțiva dintre colegii lor de la consulatul german au fost imediat deportați.
Von Bernstorff, cu imunitate diplomatică, era de neatins. Dar Von Rintelen a fost prins pe un vapor olandez de marinari britanici în timp ce fugea la Berlin.
A încercat să scape arătându-și pașaportul elvețian fals, dar a recunoscut curând că este, în realitate, ofițer german.
Operațiunea The Dark Invader
Din păcate, arestarea lui Von Rintelen a venit prea târziu pentru a împiedica The Dark Invader.
Făcuse deja o plimbare de-a lungul malului din New Jersey într-o după-amiază și observase activitatea intensă care se desfășura la un debarcader lung de o milă care ieșea din Jersey City în râul Hudson, chiar vizavi de Statuia Libertății.
Insula inițială dispăruse de mult, umplută de o masă plină de depozite și căi ferate care marca terminalul Companiei feroviare Lehigh Valley.
LVRC a împărțit spațiul cu National Dock and Storage Company, un jucător important în colectarea și transferul de praf de pușcă, TNT și obuze de artilerie cu destinația Europa.
„Ce debarcader ideal de distrus”, își amintea Von Rietelen, gândindu-se la acea vreme…
Sursa AICI
