Online

„Între viaţă şi moarte”, la Bucureşti

 Istvan Deak
„Între viaţă şi moarte”, la Bucureşti

Care au fost experiențele zilnice ale evreilor care se ascundeau de mașina germană de exterminare? Dar ale celor care i-au ajutat riscându-și uneori propria viață?

O expoziție care juxtapune aceste două perspective distincte, dar totuși interconectate va fi inaugurată la Muzeul Țăranului Român la 3 octombrie, cu o săptămână înainte de Ziua Națională de Rememorare a Holocaustului în România.

Expoziția itinerantă prezintă poveștile unor supraviețuitori ai Holocaustului și ale unor salvatori din unsprezece țări, pe fundalul unui context istoric mai amplu.

Proiectul este o inițiativă comună a Rețelei Europene Memorie și Solidaritate (ENRS), Muzeului de Istorie a Evreilor Polonezi POLIN (Varșovia) și Centrului Memorial al Eroilor Tăcuți (Berlin).

Panelul despre Holocaustul din România a fost dezvoltat în parteneriat cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului `Elie Wiesel` din România.

Genocidul evreilor în Europa sfâșiată de război a însemnat pierderea a milioane de vieți omenești.

Văzând soarta tragică a evreilor, populația din țările ocupate sau aliate cu cel de-al Treilea Reich dar și unii germani obișnuiți s-au confruntat cu o dilemă pe care nu și-ar fi imaginat-o probabil niciodată: cum să reacționeze la această atrocitate?

Fiecare și-a găsit propriul răspuns, dar puțini au fost cei care și-au oferit ajutorul oamenilor care încercau să supraviețuiască.

Expoziția „Între viață și moarte. Cazuri de salvare a evreilor în timpul Holocaustului” prezintă povești din unsprezece țări europene: Croația, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Lituania, Olanda, Polonia, România, Slovacia și Ucraina.

Partea românească a expoziției va înfățișa poveștile lui Andrei Călăraşu și Magdalena Stroe.

Andrei Călăraşu era un tânăr evreu de 19 ani care a suportat condițiile inumane ale unei călătorii cu trenul de peste o săptămână până la un lagăr de muncă forțată.

Își datorează supraviețuirea curajului Vioricăi Agarici, conducătoarea Crucii Roșii locale, care a obligat paznicii de la gara din Roman să deschidă vagoanele și să-i lase afară pe cei care mai erau în viață, să respire.

După trei ani, Magdalena Stroe, pe atunci în vârstă de 15 ani, și-a riscat viața dându-i propriile sale documente unei foste colege evreice, pentru care aceasta era singura șansă să evite transportarea în ghetto-ul din Cluj-Napoca și deportarea în lagărul Auschwitz-Birkenau.

Conturând poveștile supraviețuitorilor și ale salvatorilor, expoziția scoate în evidență complexitatea relațiilor interumane în condiții extreme.

Testimonialele sunt prezentate pe un fundal istoric mai larg, care permite o mai bună înțelegere a șanselor de supraviețuire pe care evreii le aveau la fața locului și a posibilităților salvatorilor de a-i ajuta.

Expoziția a fost vernisată în premieră la Bruxelles, deschiderea oficială având loc în sediul Comisiei Europene la 27 ianuarie 2018 (Ziua Internațională de Rememorare a Holocaustului), fiind ulterior prezentată și în Amsterdam, Bratislava, Vilnius, Wrocław și Markowa (un important memorial polonez situat pe locul în care familia Ulma a locuit în timpul războiului până să fie ucisă, împreună cu evreii cărora le oferise adăpost, de către germani). 

 

 

 

 

 

 

 

Inapoi la articole
CAPITAL
ANIMALZOO
DOCTORUL ZILEI
EVZ MONDEN
EVZ
Citește în continuare pe EVZ Istoric