Întemeierea orașului pe care nu l-au vrut Cernăţenii și replica antologică pe care le-a dat-o Domnul Barbu Știrbei

 

Când, la 1833, s-a hotărât de către generalul Kisselef întemeierea lui, locul care urma să dea numele noului oraş din Valahia era cunoscut din vremuri foarte îndepărtate sub denumirea Câmpul Severinului.

Aci, în Câmpul Severinului fuseseră altădată cetăţi, fusese o capitală de ţinut zisă Bănie şi o episcopie.

Romanii au ridicat la capul vestitului pod a un „municipiu”, Drobeta, pe ruinele altui oraș străvechi dac.

Împrejurări cu totul noi prin care la începutul veacului al XlX-lea treceau Principatele dunărene au înlesnit şi au impus întemeierea Severinului.

La începutul secolului acela, Principatele dunărene se desprind prin voia soartei din sfera de influenţă a turcilor şi iau din ce în ce mai strâns contact direct cu lumea apuseană.

La 1828 se mântuie un război cumplit dintre turci şi ruşi. Rezultatul final al acestui război a fost un tratat între cele două puteri, tratat pe care în fapt l-au dictat marile puteri ale Apusului.

Prin el se stabilea ruperea Principatelor de sub suveranitatea Turciei, trecerea lor sub protectoratul ruşilor şi, ceea ce era m ai hotărâtor pentru existenta ulterioară a Principatelor de la Dunăre – libertatea pentru ele de a face negoţ cu ţările Occidentului.

Afacerea cu cereale

Cerealele romaneşti cu alte cuvinte, care până de curând alimentaseră nevoile împărăţiei suzerane sau nu aveau alt debuşeu decât Levantul turcesc, dobândeau libertatea de a merge departe în porturile mari occidentale.

Consecinţa a fost că pe Dunăre de la 1830 începe circulaţia vaselor de transport care leagă strâns Principatele de interesele economice apusene. Aceasta aduce o înviorare neaşteptată a agriculturii.

Se întâmplă ceva mai mult, un fenom en demografic cu totul neobişnuit în Principate.

Centrul de greutate al populaţiei la noi, la români a fost totdeauna în trecut în spre regiunea de dealuri.

După 1830, cu cât înaintăm spre mijlocul veacului, statisticile constată deplasarea acestui centru în Valahia în spre sud, spre Dunăre.

Citește și Frica de virus, cel mai bun paznic al banilor orașului

Creşterea producţiei agricole deoparte, de alta acest interesant fenomen demografic, au drept urmare crearea de oraşe pe marginea Dunării care să fie centre de viaţă economică dar mai ales administrativă, pentru lumea nouă pe care împrejurările o făceau să se nască şi să crească modernizând ţările de la Dunăre.

Preocuparea lui Kisselef, Ghica și Știrbei

Crearea Severinului fu preocuparea de fiecare clipă a lui Kisselef cât timp el stătu în Principate (1834); iar după el, stăpâniţi mai departe de această p reocupare constantă a generalului rus, Domnii ţării, Alexandru Ghica şi mai târziu Barbu Ştirbei, însuşi, stăruiră şi privegheară de aproape întemeirea şi înaintarea Severinului.

Parteneri