De ce regretă oamenii Uniunea Sovietică?
Revoluția colorată din Kazahstan nu e decât vârful uriașul aisberg care amenință zona de hegemonie și interesele economice ale Rusiei în spațiul ex-sovietic. Atât în republicile foste sovietice care și-au declarat independența, dar au rămas în sfera de influență a Rusiei, cât și în teritoriie care au rămas în Rădăcinile acestei stări sunt vechi. După modelul Rusiei, proprietatea socialistă a fost înlocuită cu un capitalism de stat, dar și cu un sector privat dominat de oligarhi. Evident, mulți dintre acești oligarhi sunt mână în mână cu conducerea noilor state independente și au făcut avere pe seama contractelor cu statul. Marea masă a populației are toate motivele să regrete Uniunea Sovietică, pentru că puterea ei de cumpărare s-a diminuat, iar economia de piață a adus mai multe proble decât avantaje.
Butoaiele cu pulbere de la granițele Rusiei
Și mai există un aspect important. Chiar dacă Uniunea Sovietică nu mai există. Între popoarele care o compuneau s-au păstrat legături. Inclusiv între cei nemulțumiți de evoluția țărilor lor. Presa rusă scria, de altfel, că în Kazahstan au circulat multe dintre mesajele și ideile folosite de protestatarii din Belarus în timpul manifestațiilor care urmăreau răsturnarea dictatorului Lukașenko.
Grav pentru Putin este că situația din Kazahstan s-at putea repeta și în alte țări aliate cu Moscova în cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. Alianța, cu sediul la Moscova, este o alianță care include mai multe state din fosta Uniune Sovietică.
Dr. Rasmus Nilsson, lector în Studii slavone și est-europene la University College London, susține că Putin va urmări cu toată atenția orice revolte în orice apropierea granițelor ruse.
„În ceea ce privește Kazahstanul, îngrijorările lui Putin sunt amplificate având în vedere granița întinsă și permeabilă dintre Rusia și Kazahstan. Există și un alt motiv, Kazahstanul a fost până acum un stat-tampon, relativ stabil, între Rusia și statele din Asia Centralăcare devin periodic volatile (și Afganistan, puțin mai departe de sud).”
Dr. Nilsson crede că Putin par fi cântărit potențialul efect de domino al mișcării din Kazahstan. Deși e puțin probabil ca Rusia însăși să fie cuprinsă de izbucniri similară de protest, este posibil ca violențele să se extindă în statele ex-sovietice din apropiere.
Și-au băgat americanii coada?
„În afară de astfel de preocupări internaționale, Putin s-ar fi putut gândi și la modul în care o rebeliune de succes în Kazahstan ar putea să fie copiată într-o altă regiune post-sovietică sau chiar în Rusia însăși”.
Nilsson pare să refere la o declarație făcută de Putin la o reuniune a CSTO: „Evenimentele din Kazahstan nu sunt prima și nici departe de ultima încercare de a interveni în afacerile interne ale statelor noastre din exterior”, notează Daily Express.
Cuvintele lui Putin sunt întărite de celebrul jurnalist brazilian Pepe Escobar, care susține că o încercare de a declanșa o revoluție colorată a fost înregistrată în Kârgâzstan. Mai mult, Escobar susține că revoluția eșuată din Kazahstan este opera unui „centru” din care făceau parte „22 de americani, 16 turci și 6 israelieni. Aceștia coordonau bandele de sabotaj – antrenate în Asia de Vest de către turci – și apoi desfășurate la Almaty.
