„Ceea ce s-a întâmplat în Kazahstan arată din ce în ce mai mult ca o tentativă de lovitură de stat, condusă de SUA-Turcia-Marea Britanie-Israel, și dejucată dramatic de adversarii lor eurasiatici”, scrie Escobar.
Forțe străine în spatele revoluției colorate?
„Luni dimineață, liderii Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) au organizat o sesiune extraordinară pentru a discuta despre Kazahstan.
Președintele kazah Kassym-Jomart Tokayev a formulat-o succint. Revoltele au fost „ascunse în spatele protestelor neplanificate”. Scopul a fost o încercare de lovitură de stat. Acțiunile au fost „coordonate dintr-un singur centru”, iar „militanți străini au fost implicați în revolte”.
Președintele rus Vladimir Putin a mers mai departe: în timpul revoltelor, „s-au folosit tehnologii tip Maidan”, o referire la piața din Kiev unde protestele din 2013 au doborât un regim neprietenos cu NATO”.
Apărând intervenția promptă a forțelor de menținere a păcii CSTO în Kazahstan, Putin a spus că „era necesar să reacționăm fără întârziere”. CSTO va fi pe teren „atâta timp cât va fi necesar”, dar după îndeplinirea misiunii, „desigur, întregul contingent va fi retras din țară”. Cum victoria e totală, forțele „prietene” sunt așteptate să părăsească Kazahstanul la sfârșitul acestei săptămâni.
Morala e însă clară „Țările CSTO au demonstrat că nu vor permite ca haosul și „revoluțiile de culoare” să fie implementate în interiorul granițelor lor”.
Putin s-a aflat, de altfel, pe aceeași linie cu secretarul de stat kazah Erlan Karin, care a calificat evenimentele drept un „atac terorist hibrid” al forțelor interne și externe care vizau răsturnarea guvernului.
Revoluțiile menite să-l lege fedeleș pe Putin
În decembrie anul trecut, povestește Escobar, o altă lovitură de stat a fost zădărnicită discret în capitala Kârgâzstanului, Bishkek. Surse de informații din Kârgâzstan au atribuit manevra puzderiei de ONG-uri legate de Marea Britanie și Turcia. Aceasta introduce o fațetă cheie a imaginii de ansamblu: serviciile de informații ale țărilor NATO ar fi putut în spatele unui val de revoluții colorate în Asia Centrală. E vorba de o operațiune care pare să antreneze CIA și Deep State din SUA (probabil Departamentul de Stat), MI6 britanic și diferite ramuri ale serviciilor de informații turcești.
Când președintele Tokayev se referea, în cod, la un „centru unic”, el se referea la un centru de comandă al operațiunilor militare americane-turco-israeliene, cu sediul în centrul de afaceri din sudul Almaty. În acest „centru”, erau 22 de americani, 16 turci și 6 israelieni care coordonau bandele de sabotaj – antrenate în Asia de Vest de către turci – și apoi desfîșurate la Almaty.
Operațiunea a început să se destrame definitiv abia când forțele kazahe – cu ajutorul informațiilor ruse / CSTO – au reluat controlul asupra aeroportului vandalizat din Almaty, care trebuia să fie transformat într-un hub pentru primirea de ajutor militar străin.
CIA, Deep State, MI6 și alții
Lui Escobar nu-i lipsesc argumentele. Jurnalistul brazilian spune că totul a început în mai 2021, când Jonathan Powell de la MI6 s-a întâlnit cu conducerea lui Jabhat al-Nusra – în rândurile căreia există nenumărați jihadiști din Asia Centrală . Acordul încheiat lângă Idlib a fost că acești „rebeli moderați” vor înceta să fie catalogați drept „terorişti” de Occident atâta timp cât vor urma agenda NATO anti-Rusia.
MI6 este adânc înrădăcinat în ofensiva pan-turcistă ca vehicul ideal pentru a contracara Rusia și China. Un rol important joacă și Erdogan, dar și companiile turcești, care investesc masiv în imobiliare și infrastructură în Asia Centrală. Ankara Intel este un sponsor al francizei ISIS-Khorasan, dar și al pan-turcismului din Bosnia până în Xinjiang, prin Asia Centrală, scrie Pepe Escobar pe site-ul The Cradle.
