Una dintre varietățile acestei ape era comercializată sub numele de Radithor.
Aceasta a fost până la urmă implicată într-un enorm scandal în epocă: îmbolnăvirea și apoi moartea unui industriaș american pe nume Eben Byers, care deținea patentul apei cu radiu cu toriu.
Unul dintre titlurile ziarelor a fost: „Apa cu radiu i-a făcut bine până când i-a căzut falca”.
Radithor conținea apă triplu distilată și minimum câte 1 microcurie din izotopii de radiu 226 și 227 precum și 1 microcurie de isothiouraniu, un compus radioactiv mai puțin scump.
Radithor a fost fabricat între 1918 și 1928 de către Bailey Radium Laboratories. Șeful laboratorului era dr. William J.A. Bailey, care nu era doctor în medicină.
Apa radioactivă era prezentată în reclame drept „Un remediu pentru morții vii” sau „Vreme senină eternă”.
Aceste elixire radioactive erau comercializate la fel ca opiaceele din familia Laudanum, cu o generație înainte.
Povestea morții omului de afaceri Eben Byers ca urmare a consumului de Radithor a provocat un uriaș scandal în societatea americană.
Byers începuse „tratamentul” cu Radithor, luând câteva doze pe zi, crezând că îi ridică tonusul. S-a oprit în octombrie 1930, după ce luase circa 1.400 de doze.
Începuse să piardă din greutate și să-i cadă dinții.
Când un avocat de la Comisia Federală pentru Comerț a mers acasă pentru a-i consemna mărturia, a relatat că „întregul maxilar superior, cu excepția a doi dinți din față, și cea mai mare parte din maxilarul inferior îi căzuseră” și că „tot țesutul osos rămas pe corpul său se dezintegra și îi apăreau găuri în țeastă”.
Această constatare a determinat faimosul titlu din New York Times:
„Apa cu radiu i-a făcut bine până când i-a căzut falca”.
Moartea sa, în martie 1932, a fost atribuitî „otrăvirii radioactive”.
