Cercetările arată că anul 536 d.Hr. nu a fost cel mai rău an pentru a fi în viață în Imperiul Roman.
De ce cad imperiile este o întrebare care îi fascinează pe mulți pasionați de istorie
Dar, în căutarea unui răspuns, imaginația poate să o ia razna. În ultimele decenii au apărut sugestii care atribuie creșterea și căderea imperiilor antice, precum Imperiul Roman, schimbărilor climatice și bolilor. Acest lucru a provocat discuții cu privire la faptul că „536 a fost cel mai rău an pentru a fi în viață”.
În acel an, o erupție vulcanică a creat un val de praf care a blocat soarele în anumite regiuni ale lumii. Se presupune că acest lucru, combinat cu o serie de erupții vulcanice în deceniul următor, a cauzat o scădere a temperaturii globale. Între 541 și 544 a avut loc, de asemenea, prima și cea mai gravă manifestare documentată a ciumei în estul Imperiului Roman (denumit și Imperiul Bizantin), în care au murit milioane de oameni.
Studiile arată că nu există nicio dovadă textuală a efectelor valului de praf în estul Mediteranei și că există o amplă dezbatere cu privire la amploarea și durata ciumei lui Iustinian. Dar, în ciuda acestui fapt, există încă multe persoane în mediul academic care susțin că schimbările climatice și epidemia de ciumă au fost catastrofale pentru estul Imperiului Roman, potrivit Live Science.
O nouă cercetare despre Imperiul Roman, care a fost publicată în noiembrie, arată că aceste afirmații sunt incorecte
Acestea au fost derivate din utilizarea unor descoperiri izolate și a unor studii de caz mici care au fost proiectate asupra întregului Imperiu Roman.
Utilizarea unor seturi mari de date din teritorii vaste guvernate anterior de Imperiul Roman prezintă un scenariu diferit. Descoperirile arată că nu a existat niciun declin în secolul al VI-lea, ci mai degrabă un nou record al populației și comerțului în estul Mediteranei:
„Am utilizat atât date la scară mică, cât și la scară mare din diferite țări și regiuni. Datele la scară mică au inclus examinarea unor regiuni mici și descoperirea momentului în care a avut loc declinul în această regiune sau sit. Au fost reexaminate studii de caz, cum ar fi situl orașului antic Elusa din nord-vestul deșertului Negev, în Israelul de astăzi”, spun cercetătorii.
Cercetările anterioare susțineau că acest sit a intrat în declin la mijlocul secolului al VI-lea
O reanaliză a carbonului 14, o metodă de verificare a vârstei unui obiect din material organic, și a datelor ceramice utilizate pentru datarea sitului a arătat că această concluzie era incorectă. Declinul a început abia în secolul al VII-lea.
Datele la scară largă au inclus noi baze de date compilate pe baza cercetărilor arheologice, a săpăturilor și a descoperirilor de pe epave. Bazele de date privind cercetările și săpăturile, care au fost alcătuite din zeci de mii de situri, au fost utilizate pentru a cartografia schimbările generale în ceea ce privește dimensiunea și numărul siturilor pentru fiecare perioadă istorică.
Baza de date privind epavele a arătat numărul de epave pentru fiecare jumătate de secol. Aceasta a fost utilizată pentru a evidenția schimbările în volumul comerțului naval.
Modificări ale comerțului naval în Imperiul Roman (150-750)
„Rezultatele noastre au arătat că a existat o corelație ridicată în înregistrările arheologice pentru numeroase regiuni, acoperind Israelul, Tunisia, Iordania, Cipru, Turcia, Egiptul și Grecia din zilele noastre. De asemenea, a existat o corelație puternică între diferitele tipuri de date”, au mai spus aceștia.
Atât studiile de caz mai mici, cât și seturile de date mai mari, au arătat că nu a existat nicio scădere a populației sau a economiei în secolul al VI-lea în estul Imperiului Roman. De fapt, se pare că a existat o creștere a prosperității și a demografiei. Declinul a avut loc în secolul al VII-lea și, prin urmare, nu poate fi legat de schimbările climatice bruște sau de ciumă, care au avut loc cu mai mult de o jumătate de secol înainte.
Se pare că Imperiul Roman a intrat în secolul al VII-lea la apogeul puterii sale. Însă calculele greșite ale romanilor și eșecul lor în fața adversarilor lor persani au adus întreaga zonă într-o spirală descendentă. Acest lucru a lăsat cele două imperii slabe și a permis Islamului să se ridice.
Acest lucru nu înseamnă că nu au existat schimbări climatice în această perioadă în unele regiuni ale lumii. De exemplu, a existat o schimbare vizibilă în cultura materială și un declin general și abandonarea siturilor în întreaga Scandinavie la mijlocul secolului al VI-lea, unde această schimbare climatică a fost mai extinsă.
