Retragerea Rusiei din Primul Război Mondial și efectul asupra României. Una dintre cele mai importante consecințe a fost retragerea trupelor rusești de pe front după ce guvernul bolșevic a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk cu Germania în martie 1918.
Numărul exact de trupe rusești aflate pe Frontul Moldovenesc variază în funcție de perioada și de sursă, dar estimările generale sugerează că Rusia a mobilizat aproximativ 200.000 – 400.000 de soldați pe acest front. Acest număr a fluctuat de-a lungul timpului, având în vedere retragerile, pierderile suferite în luptă și alte factori.
Inițial, trupele rusești au fost trimise pentru a ajuta România să-și apere teritoriul după intrarea sa în Primul Război Mondial în 1916. Efectivele rusești au contribuit la operațiunile militare aliate și la apărarea frontului, în special în timpul Bătăliei de la Mărășești din 1917. Până atunci, comandanții ruși, precum generalul Aleksandr Kaledin, împreună cu cei români, ca generalul Constantin Prezan și generalul Eremia Grigorescu, conduceau forțele aliate împotriva inamicului. Cu plecarea Rusiei, frontul din Moldova a fost lăsat în seama armatei române, subfinanțată și subechipată.
Armistițiul de la Focșani
Agitația bolșevică în rândurile trupelor, vezi afișe de propaganda prezentate de BBC. În unele cazuri, soldații ruși staționați în România au început să devină receptivi la ideile bolșevice, ceea ce a pus probleme serioase de securitate pe Frontul din Moldova. Autoritățile românești au încercat să împiedice acest lucru prin cenzură și prin arestarea agitatorilor.
Autoritățile române au colaborat strâns cu forțele franceze și britanice pentru a contracara această propagandă. S-au făcut eforturi pentru reeducarea ideologică a trupelor și pentru întărirea disciplinei militare. Efectul propagării bolșevismului a fost limitat în România, în comparație cu Rusia. Acest lucru se datorează în mare parte coeziunii sociale și spiritului naționalist al trupelor românești, precum și eforturilor autorităților de a păstra o linie ideologică clară.
Pe 9 decembrie 1917, în condițiile noii realități geopolitice, România a fost constrânsă să semneze un armistițiu cu Puterile Centrale la Focșani. Acest acord a fost mediat de către reprezentanții Austro-Ungariei, ai Bulgariei și ai Germaniei, inclusiv Ottokar Czernin și Richard von Kühlmann. În mod ironic, această încetare temporară a focului a fost semnată în ziua în care România sărbătorea un an de la intrarea în război.
Impactul s-a simțit și la nivel teritorial. Până în 1918, în urma Tratatului de la București, Dobrogea de Sud, Munții Carpați și partea sudică a Moldovei au fost cedate Puterilor Centrale. Aceste pierderi au fost recuperate doar după semnarea Tratatului de la Versailles în 1919 și a Tratatului de la Trianon în 1920.
Concluzie
Pe plan intern, revoluția a încurajat mișcările de stânga din România. Lideri ca Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker au fost inspirați de Lenin și de ideologia comunistă, care ulterior au jucat un rol semnificativ în istoria postbelică a României.
Retragerea Rusiei bolșevice din război a avut un impact enorm asupra României și Frontului din Moldova. A lăsat armata română într-o situație dificilă și a forțat guvernul condus de Ion I.C. Brătianu să ia decizii cruciale, inclusiv semnarea armistițiului de la Focșani. Schimbările politice și ideologice care au decurs din această revoluție au modelat cursul istoriei României pentru deceniile care au urmat, iar efectele sale se resimt și astăzi în studiul relațiilor româno-ruse.
