Imaginea ascunsă a „oglinzii magice” a fost dezvăluită după ce curatorii au pus-o în lumină
Conservatorii de la Muzeul de Artă din Cincinnati au făcut o descoperire surprinzătoare atunci când au luminat cu o lanternă o oglindă din colecția lor, dezvăluind o imagine ascunsă.
În primăvara anului trecut, Hou-mei Sung, curator în colecția de artă din Asia de Est a muzeului, scotocea prin una dintre arhive în timp ce efectua cercetări despre „oglinzile magice”. Atunci când aceste oglinzi rare, de obicei din Japonia sau China, sunt privite într-o anumită lumină, ele dezvăluie imagini pe suprafețele lor reflectante, potrivit Live Science.
Sung a observat că oglinda, care măsoară mai puțin de 23 de centimetri în diametru și este fixată cu un fir de frânghie de culoare roșu aprins, seamănă cu oglinzile realizate în perioada Edo din Japonia (1603-1867). Deși oglinda era mai mică decât cele pe care Sung le văzuse expuse în alte muzee, ea a observat ceva „foarte asemănător” la această piesă, care datează din secolele XV sau XVI.
Ea și un expert în conservare s-au uitat mai atent la piesa care stătea pe un raft departe de ochii publicului de mai bine de cinci ani.
„Am rugat-o să lumineze oglinda cu o lumină puternică și concentrată”, a declarat Sung. „Așa că și-a folosit telefonul mobil [lanterna] și a funcționat”.
Ce au descoperit specialiștii?
Au văzut ceva, dar lumina era prea slabă pentru a crea o imagine puternică pe peretele depozitului, așa că au găsit o lumină mai puternică, care a dezvăluit o imagine a unui Buddha așezat, cu raze de lumină care îl înconjurau. Pe spatele oglinzii era inscripționat în bronz cuvântul Amitabha, cunoscut și sub numele de „Buddha al Vieții Eterne” și unul dintre cei cinci Buddha cosmici ai budismului esoteric.
Descoperirea este rară; Sung are cunoștință de doar alte trei oglinzi magice care conțin imagini budiste în muzeele occidentale. Una dintre ele, aflată la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, datează din secolul al XIX-lea și îl înfățișează pe Buddha Amida. Oglinzile magice își au originea în China și mai târziu au devenit populare în Japonia, atât în scopuri religioase, cât și laice.
„Am fost atât de entuziasmați”, a spus Sung. „Nu contează cât de mult poți explica teoretic, totul depinde de maestrul care lustruiește suprafața, ceea ce este extrem de dificil. De aceea sunt atât de rare”.
În prezent, curatorii cercetează originea oglinzii, despre care cred că provine din Japonia sau China. Piesa este expusă ca parte a colecției muzeului.
