La puţin timp după ce a fost înştiinţat că la Europa Liberă şi BBC a fost citită „Scrisoarea celor şase”, un document conceput de fostul demnitar comunist de rang înalt Gheorghe Apostol și semnat de alți cinci foști membri marcanți ai Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu a încercat să-l facă pe principalul semnatar şi totodată fostul său contracandidat la funcţia de secretar general să conteste conţinutul misivei istorice.
Alături de Gheorghe Apostol au fost Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan, iar scrisoarea a fost publicată de posturile de radio BBC și Europa Liberă la 11 martie 1989.
Cei şase au criticat politica urmată de regimul lui Nicolae Ceaușescu, iar temeritatea lor nu a rămas fără urmări. Semnatarii au fost interogați și ulterior arestaţi la domiciliu până la finalul Revoluţiei din decembrie 1989.
Documentul nu avea un sprijin larg din partea populației, dar în istoria postdecembristă a fost apreciat pentru rolul avut demascarea sistemului comunist de opresiune.
Petiționarii au subliniat în scrisoare că sunt adepţii ideilor socialismului şi erau conştienţi că gestul reprezenta un pericol imens pentru libertatea și viața acestora. Ceaușescu este acuzat de nerespectarea Actului final de la Helsinki și a Constituției, de sistematizarea satelor, de interzicerea contactelor cu străinii, fără niciun suport legal şi de construirea Centrului civic al Capitalei fără un buget transparent.
Totodată, Geniul Carpaţilor era acuzat că a deturnat Securitatea de la menirea ei de apărătoare a „ordinii socialiste contra claselor exploatatoare”, la cea de instrument de intimidare a membrilor de partid și a intelectualilor cinstiți. Nu lipsit remarcile acuzatoare despre instituirea muncii forțate, de violarea corespondenței și de eșecul politicii de planificare.
De asemenea, au fost blamate şi politica agrară – care a condus la înfometarea populației -, emigrația masivă a minorităților din România, prăbușirea prestigiului internațional al țării (fapt demonstrat de închiderea ambasadelor de la București de către Danemarca și Portugalia) şi retragerea clauzei națiunii celei mai favorizate de către SUA și blocarea relațiilor economice cu Piața Comună.
Ceauşescu a aflat astfel că foştii tovarăşi alături de care pornise cândva pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate îi cereau acum să renunțare la proiectul sistematizării satelor. Şi nu era doar această solicitare. Se mai cerea restabilirea garanțiilor constituționale privitoare la drepturile cetățenilor, dar ş interzicerea exportului de alimente.
Gheorghe Apostol
Cum era de aşteptat, după citirea scrisorii în occident, întreaga atenţie s-a mutat pe Gheorghe Apostol, fost membru al Biroului Politic şi preşedinte al sindicatelor. „După două zile (de la difuzarea scrisorii) sunt chemat la Consiliul Central de Constantin Niculae şi de altul, tot Constantin, care era secretar de partid şi se ocupa cu problemele cadrelor.
Și Constantin Niculae era preşedintele Colegiului. Și începe ancheta pe linie de partid. «Este adevărat că am făcut scrisoarea asta?» «Este adevărat!» «De ce aţi trimis-o la (Radio) Europa Liberă?» «Păi, am trimis-o la Europa Liberă pentru că exemplarul pe care l-am trimis lui Ceauşescu nu ajungea, poate, la voi.»
«La tovarăşul Ceauşescu n-a ajuns nicio scrisoare!» «Ba da!» Și am ţinut-o pe da până la terminarea anchetelor. A durat cam trei luni ancheta la partid. Ancheta a condus-o Constantin Niculae, preşedintele Colegiului. Am fost anchetat de multe ori. Și în timpurile vechi şi mai târziu, în diferite împrejurări.
«Aşa că nu mă sperie, n-o să reuşiţi să mă faceţi să renunţ la scrisoare!» Ăsta le era scopul. Să renunţ, să dezavuez scrisoarea. Și n-am dezavuat-o. Din contră. Mi-am luat răspunderea pentru tot ce am făcut. Am spus exact cum am povestit. «Uite aşa am procedat, aşa am procedat.
Am plecat din Brazilia (ţară în care fusese numit ambasador), hotărât să acţionez împotriva tovarăşului Ceauşescu. Am venit acasă, am cerut trei luni de zile să fiu primit la dânsul. N-am fost primit la dânsul căci vroiam să-i spun cutare lucru. N-am putut să ajung la dânsul şi a trebuit să acţionez aşa cum am găsit de cuviinţă că e mai bine”, a declarat Gheorghe Apostol într-un interviu care a fost realizat de Ioan Scurtu şi Virginia Călin în 1994 şi care este păstrat în Arhiva de istorie orală.
