Evenimentul Istoric > Articole online > Ceauşescu a vrut să-l umilească pe rivalul Gheorghe Apostol. S-a ajuns până la soţie
Articole online

Ceauşescu a vrut să-l umilească pe rivalul Gheorghe Apostol. S-a ajuns până la soţie

Fototeca online a comunismului românesc

Rivalitatea dintre Gheorghe Apostol şi Nicolae Ceauşescu s-a consumat şi înainte, dar mai ales după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care şi-a dorit ca primul să-i urmeze la conducerea Partidului Muncitoresc Român, denumit ulterior Partidul Comunist Român. Fostul membru al CC al PCR şi principalul contracandidat al lui Ceauşescu n-a avut o viaţă personală liniară şi […]

Rivalitatea dintre Gheorghe Apostol şi Nicolae Ceauşescu s-a consumat şi înainte, dar mai ales după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care şi-a dorit ca primul să-i urmeze la conducerea Partidului Muncitoresc Român, denumit ulterior Partidul Comunist Român.

Fostul membru al CC al PCR şi principalul contracandidat al lui Ceauşescu n-a avut o viaţă personală liniară şi tocmai acest aspect a fost speculat de tovarăşii care au vrut să-l marginalizeze cu orice preţ, dar nu aveau un motiv solid.

Acel motiv solid s-a numit Adriana Codreanu, a treia soţie lui Apostol, despre care au apărut tot felul de informaţii incredibile pentru contextul acelor vremuri. „Ca o regulă, în ajunul zilei de 23 august, se făcea o adunare festivă  şi-n ziua de 23 august aveau loc demonstraţii militare, civile. În dimineața zilei de 22 august, mă cheamă Ceaușescu la partid.   

De față a fost și Maurer. Ceaușescu mi-a spus: «Tovarăşe Apostol, vrem să discutăm cu d-ta o problemă foarte delicată.» «S-auzim!» «La adunarea festivă din seara asta nu trebuie să vii cu soţia.» «Păi, de ce? Toţi membrii Biroului Politic știu că am soţie. Cum să nu vin?!

Toți vor veni cu soţiile şi eu să nu vin?! Ce-o să spună membrii Biroului Politic ? Ce-o  spună soţiile lor?» «O să discutăm noi, după 23 august!» Am venit acasă, i-am spus nevestei mele că nu este cazul să meargă la adunarea festivă, să stea liniştită acasă. 

Era solistă la Teatrul de Operetă şi își luase liber în seara de 22 august. Dar s-a dus și a cântat în seara când își luase liber. Şi i-a trecut supărarea pe care fără îndoială că a avut-o. A trecut  23 august. Mă duc la Ceauşescu.

«Hai să discutăm problema despre care ai spus că trebuie s-o discutăm după 23 august.» «Păi, acum nu avem timp.» Şi m-a dus câteva luni de zile. Eu nu l-am lăsat deloc. Așa că mi-a spus: «Du-te şi vorbeşte cu Maurer!» M-am dus la Maurer, la Consiliul de Miniştri. Maurer: «Ce este, mă?»

«Pentru ce n-a fost voie ca soţia mea să vină la adunarea festivă de 23 august? Au trecut atâtea luni şi nu vreţi să lămurim lucrurile?» «N-am timp acum.» Şi-atunci l-am înjurat pe moldoveneşte şi i-am spus : «Eşti un mare boier şi nu mai ţii cont de slugi! Am terminat cu slugărnicia la tine!» Şi-am plecat. După discuția pe care am avut-o cu  Maurer, sunt chemat la o şedinţă a Prezidiului Permanent. Ceauşescu stătea în capul mesei.

Chivu Stoica, Bodnăraș,  Drăghici și Maurer (care era prim-ministru) erau și ei prezenți. Eu eram la mijloc. Şi ridică Ceauşescu problema soţiei mele. Că soţia mea a  fost promovată la Teatrul de Operetă pentru că este  soţia mea… La fel, în străinătate, nu a primit nişte premii pe merit, ci numai pentru faptul că e soţia vice-prim ministrului român…

Apoi a luat cuvântul Drăghici (care era ministrul de Interne și șeful Securității) A susţinut «pe bază de informaţii certe» că soţia mea a fost promovată la Operetă plecând de la un taraf ţigănesc. Că a fost la un concurs muzical la Toulouse unde a luat premiul II pentru că era soția mea. 

Apoi a cântat la Televiziunea şi Radioul din Paris. După spectacol, ambasadorul român a organizat o masă restrânsă la care a participat şi fratele președintelui Charles de Gaulle. Și, la presiunile soției mele, ambasadorul a fost nevoit să-i servească pe invitaţi cu şampanie şi icre negre.

Sigur că a trebuit să intervin. Nu e adevărat că a cântat într-un taraf de lăutari. După terminarea Conservatorului a fost angajata Teatrului Muzical. La Operetă a participat la un concurs deschis şi a obţinut cele mai mari note. Așa a angajat-o tenorul Ion Dacian ca solistă la Operetă. Iar la Toulouse a fost o plecare pe cont personal.

Nu a plecat pe cheltuiala statului, n-a fost trimisă de Ministerul Culturii. Soprana Arta Florescu a insistat foarte mult să participe la acest concurs şi a făcut cu ea repetiţii acasă. La Televiziunea Franceză a fost invitată pentru că era bună. Altfel nu o invitau. După Drăghici a intervenit  Chivu Stoica. Că într-o discuție pe care a avut-o la Ploieşti cu unii tovarăşi a aflat că soţia mea a fost botezată de Corneliu Zelea Codreanu – șeful legionarilor.

Că de-asta o cheamă Codreanu. I-am răspuns pe loc: «Măi, Chivule, Dej mi-a spus mie de multe ori  că  ești un mare mincinos. Cum spui o asemenea minciună? Mă, te degradezi singur! Îmi este silă să mai mă uit la tine. Nu m-am aşteptat la o asemenea poziţie din partea ta!»

A intervenit Bodnăraş, care se afla lângă mine şi avea un dosar de cadre primit de la Constanța Crăciun – Ministerul Culturii. Prima declaraţie din dosar era a lui Dacian, directorul Teatrului de  Operetă. A doua – special pusă – era din partea unei soliste netalentate de la Operetă, care spunea nişte lucruri urâte la adesa soţiei mele.

L-am rugat pe Bodnăraş să citească şi conţinutul declaraţiei lui Dacian. «Citeşte-o tu, că tu ai adus-o aici!» Erau nişte aprecieri excepţionale la adresa soţiei mele. Şi ca activitate profesională, dar şi ca activitate pe linie obştească – că era preşedinta sindicatului.

Şi, văzând care este atmosfera, mi-am dat seama că oamenii ăştia doresc să mă despart de soţie. Şi-am întrebat: «Tovarăşe Ceauşescu, doriţi să mă despart de soţie?» «Da!» «Şi voi, ceilalţi, la fel?» «Da!» Şi-am cerut atunci să mi se acorde 48 de ore timp de gândire.

Am fost la Timiş şi am stat acolo două nopţi şi o zi şi m-am hotărât să fac o scrisoare adresată lui Ceauşescu, în care am spus: «Dacă căsnicia mea cu Adriana Codreanu vine în contradicţie cu funcţiile pe care le am pe linie de partid şi de stat, eu renunţ la ele şi merg în Valea Jiului să lucrez ca miner.»

Ceaușescu a luat scrisoarea, a citit-o şi mi-a spus: «Dragă Ghiţă, rămâi în continuare cu soţia ta!» Şi s-a închis problema. După această ședință, când mă duceam la şedinţele Biroului Politic, dădeam «bună dimineaţa» sau «bună ziua» şi aproape nu răspundea nimeni. Dacă până atunci am simţit o răceală, după acest caz răceala s-a simţit mai mult”, a declarat Apostol într-un interviu realizat de Ioan Scurtu şi Virginia Călin în 1994 şi care este păstrat în Arhiva de istorie orală.

Registration

Aici iti poti reseta parola