„Este 6 octombrie și iarăși întâlnesc postări legate de data primei mențiuni documentare a orașului Iași. Este vorba despre un hrisov, privilegiul negustorilor din Liov, din 1408. Data de zi și lună (6 octombrie) este luată dintr-un document păstrat în copie, la Biblioteca Academiei Române. Aceasta a pătruns în cărți și a fost rostogolită ca reală de câteva decenii încoace.
Unii iubitori de istorie ajung să fetișizeze această cifră, ca și cum ar fi vorba de actul fundării orașului, nu de o atestare documentară, oarecum întâmplătoare…
Între timp, avem la dispoziție documentul original, care spune puțin altceva. Este vorba despre „octombrie 8” după cum arată slova cu valoare numerică din final. Pentru oricine a făcut puțină paleografie, aceasta este limpede…”, scrie muzeograful Sorin Iftimi pe pagina lui de Facebook.
Privilegiul lui Alexandru cel Bun
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial (acordat negustorilor din Liov), emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun.
Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile Curții Domnești.
Emis din Suceava în 6 octombrie 1408 (6916), respectivul document menționa:
„+ Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgul Liov și cu tot poporul lor și am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în țara noastră astfel… Iar cine va merge spre părțile tătărăști, <va plăti> pentru 12 cântare, în Suceava, o rublă de argint, în IAȘI treizeci de groși (…) Iar cine va duce vite la tătari <va plăti> la vama principală, în Suceava, de vită patru groși, iar în Iași doi groși… iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși…”.
Capitală
Iașiul a fost capitala Moldovei în perioada 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862 și capitala Regatului României între 1916 și 1918.
Cea mai bogat documentată explicație este că numele orașului își are originea în Evul mediu timpuriu, de la poporul alanic al iașilor, dar istoricii protocroniști au altă teorie referitoare la originea numelui „Iași”.
Ei afirmă că numele provine de la un trib sarmat mult mai vechi: iazigii din Antichitate, menționați de Ovidiu.
Atât iazigii cât și alanii (dintre care făceau parte iașii) erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. Alanii (care erau creștinați) au dat în trecut Prutului denumirea de Alanus fluvius iar orașului Iași, Forum Philistinorum (posibil Târgul amatorilor de vin).
De la această populație derivă forma la plural Iașii sau Târgu’ Ieșilor.
De asemenea, Moldova a fost numită și Alania la 1320 în harta lui Giovanni di Carignano.
Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în 1238, Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), zdrobește armata alanilor conduși de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov) și determină exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova.
Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat orașul Iași.
După aproape 60 de ani, în 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în Imperiul Bizantin, conform unor date furnizate de bizantinul Nichifor Gregoras.
Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii. Urmașii alanilor din Caucaz sunt osetinii.
