La începutul lui 1867, s-a întors în Bulgaria. La 11 mai 1867, cu prilejul sărbătorii consacrate întemeietorilor alfabetului slavon, Kiril şi Metodiu, Hristo Botev a rostit un discurs curajos, pledând pentru libertatea poporului bulgar.
În toamna anului 1867, a fost constrâns să părăsească Bulgaria şi a emigrat în România, unde s-a remarcat prin activitatea sa revoluţionară, învăţând totodată şi meseria de tipograf.
A participat, la Brăila, în 1869, la înfiinţarea „Asociaţiei literare bulgare” S-a înscris la Facultatea de Medicină, dar, din motive materiale, nu a urmat cursurile.
A fost învăţător în Alexandria (febr. – aug. 1869) şi în Ismail (aug. 1869- mai 1871). Din 1871, s-a aflat, pe rând, la Galaţi, Bolgrad, Brăila.
Şi-a asumat sarcina editării ziarului revoluţionar „Cuvântul emigranţilor Bulgari”, primul număr apărând la 10 iunie 1871.
Comitetul Central Revoluţionar din Bulgaria
În aprilie 1872, în urma acuzaţiilor de conspiraţie şi activităţi revoluţionare, a fost arestat.
A fost însă eliberat repede, beneficiind de susţinerea revoluţionarilor bulgari Vasil Levski şi Liuben Karavelov.
La 1 mai, a publicat jurnalul satiric Deşteptarea, iar începând cu 1 august 1872, a participat la şedinţele Comitetului Central Revoluţionar din Bulgaria (CCRB).
La sfârşitul lui iunie 1873, s-a stabilit definitiv la Bucureşti, colaborând cu publicaţiile Libertatea, Independenţa, Deşteptătorul.
S-a căsătorit cu Veneta Vezireva, în iulie 1875, urmând ca în aprilie 1876 să se nască fiica lor, Ivana.
Răscoala generală
Din 1874, a participat, la Bucureşti, la activitatea organizaţiilor revoluţionare, care militau pentru eliberarea poporului bulgar.
La adunarea extraordinară convocată la Bucureşti, la 12 august 1875, s-a hotărât declanşarea unei „răscoale generale” în Bulgaria.
În acest scop, Hristo Botev a plecat în Rusia.
Reîntors în România, şi-a pregătit un grup de luptă, cu care să vină în sprijinul poporului bulgar răsculat în 1875, sperând în sprijinul Rusiei, în intervenţia armată a popoarelor balcanice şi în intervenţia diplomatică a Europei.
Împreună cu răsculaţii, Hristo Botev a pornit în marş forţat spre Balcani. În mai 1876, a avut loc o răscoală antiotomană a bulgarilor conduşi de Hristo Botev, care a murit pe câmpul de luptă, la 1 iunie 1876.
A avut parte de o moarte eroică în partea de vest a Bulgariei ca lider a 200 de revoluţionari care îşi propuseseră să moară pentru eliberarea patriei lor de sub dominaţia otomană.
Pe piatra sa funerară se poate citi inscripţia: „Profeţia ta s-a împlinit – tu trăieşti!”, notează site-ul www.slovo.bg, citat de Agerpres.
Poeziile
În ceea ce priveşte activitatea sa literară, Botev a publicat, în 1875, opera sa lirică, într-o carte numită „Cântece şi poeme”, împreună cu un alt poet revoluţionar bulgar şi viitor politician, Stefan Stambolov.
Poeziile lui Botev exprimă ideile revoluţionare de luptă pentru eliberarea de sub tirania străină şi autohtonă, fiind influenţate de revoluţionari ruşi, dar şi de personalităţi pariziene.
Dintre poeziile cele mai cunoscute, amintim: Rugăciunea mea , La revedere, Haiduci, În tavernă, Lupta, Hagi Dimităr etc.
A mai scris, printre altele, poeziile Patriot, Sfântul Gheorghe, De ce nu sunt poet, dar şi foiletoanele – Scrânciobul, Hai la expoziţie.
Eroul Național al Bulgariei Hristo Botev s-a născut la 6 ianuarie 1848, în oraşul Kalofer.
