Hotelul St. Ermin: Hotelul londonez preferat de spioni
În anii 1930, hotelul St. Ermin’s și clădirea de alături erau folosite de ofițerii Serviciului Secret de Informații (SIS sau, mai târziu, MI6), care se aflau în apropiere, la numărul 54 Broadway.
Documentele sugerează că, începând din martie 1938, hotelul a devenit locul de întâlnire al spionilor de la cartierul general al Secțiunii D a SIS, condusă de australianul George Taylor. Mai târziu, a devenit sediul Executivului pentru Operațiuni Speciale (SOE), care s-a numit „Departamentul de Cercetare Statistică” pentru a-și menține acoperirea.
Oameni precum Ian Fleming, autorul cărții „Bond”, Kim Philby, Guy Burgess, Laurence Grand, H. Montgomery Hyde și Eric Maschwitz s-au numărat printre celebritățile care au lucrat în birourile din această clădire.
Hotelul este literalmente înconjurat de alte organizații secrete, printre care se numără filiala londoneză a sediului central al Comunicațiilor guvernamentale (în Palmer Street); MI9 în Caxton Street; biroul șefului SIS din 21 Queen Anne’s Gate; birourile SIS din Artillery Mansions de pe Victoria Street; postul de ascultare MI8 de pe acoperișul Biroului de pașapoarte din Petty France.
Barul Caxton al hotelului era folosit în mod regulat de ofițerii de caz din SIS, MI5 și Divizia de informații navale pentru a se întâlni cu agenții lor. În cartea „SNOW” de Madoc Roberts, acesta a povestit despre întâlnirile din bar. De asemenea, SIS intervieva potențialii angajați, de obicei de către recrutorul organizației, Marjorie Maxse. Spionul rus Kim Philby, în autobiografia sa, „Războiul meu tăcut”, a povestit despre întâlniri în cadrul hotelului.
La începutul războiului, hotelul a fost, de asemenea, locul de desfășurare a cursurilor de război de gherilă. Acestea au fost organizate parțial de MI6. De asemenea, cel care mai târziu a devenit expert în artă al reginei, Anthony Blunt, un membru notoriu al rețelei de spioni Cambridge Five.
În 1940, Sir Winston Churchill, care savura șampanie la hotel, a cerut unui grup de persoane foarte speciale să se întâlnească la hotelul St Ermin’s pentru a „incendia Europa”. Iar acest grup a devenit SOE (Special Operations Executive). Scopul său a fost de a desfășura în secret operațiuni în spatele liniilor de luptă în toată Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Inițial, au ocupat un etaj întreg al acestui hotel istoric din Westminster.
Unele conferințe de presă cheie ținute de Churchill au avut loc alături, la Caxton Hall
În anii ’50 și ’60, St Ermin a fost din nou în centrul unei operațiuni sub acoperire, de data aceasta pentru ruși, în timpul Războiului Rece. Agentul dublu, diplomatul și, în cele din urmă, dezertorul Guy Burgess se întâlnea deseori cu agentul său rus la hotel pentru a-i preda dosare guvernamentale ultrasecrete în barul Caxton.
De asemenea, hotelul a fost folosit ca adăpost sigur al MI5.
Un expert în informații, autor și fost deputat, Rupert Allason, și-a numit editura după hotel; St. Ermin’s Press.
Poziția excepțională a hotelului față de sediul guvernului și Whitehall era la doar câteva sute de metri la nord de Parliament Square. Cu noul sediu al serviciului secret britanic MI6.
De asemenea, se zvonește că există un set de tuneluri numit rețeaua Q-Whitehall; acestea sunt un set de pasaje de comunicare subterane în zona Whitehall și în jurul acesteia. Unele au fost construite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și pentru perioada Războiului Rece. Se crede că ar exista unul care face legătura între ele și direct cu hotelul în sine.
În holul hotelului este expusă o colecție de obiecte folosite de spioni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Expoziția este găzduită de London Clandestine Warfare Collection.
Dacă doriți să aflați mai multe despre hotelul de spionaj St. Ermin’s, există o carte excelentă despre legătura hotelului cu lumea spionilor, scrisă de Peter Matthews, intitulată „House of Spies: St Ermin’s Hotel, baza londoneză a spionajului britanic”, tradusă și în limba română.
