Cine a fost cu adevărat omul responsabil pentru nașterea Partidului Nazist în Germania?
Tratatul de la Versailles a impus sarcini grele asupra economiei Germaniei postbelice, care se confrunta deja cu numeroase dificultăți. Germania nu a avut practic niciun cuvânt de spus în cadrul negocierilor și a fost forțată să accepte condițiile care includeau cedarea de colonii și teritorii, precum și plata unor reparații financiare. Ca o degradare suplimentară, Germania a fost obligată să accepte responsabilitatea totală pentru întregul război.
Pentru muncitorii care luptaseră în tranșee și care acum erau forțați să plătească foștilor lor dușmani, această umilință, adăugată la lupta pentru a-și asigura traiul într-o economie slabă, a fost prea greu de suportat.
Anton Drexler a fost unul dintre acei germani nemulțumiți care avea să declanșeze un lanț de evenimente menite să afecteze întregul glob
Lăcătuș, naționalist fervent și antisemit înrăit, Drexler nu s-a înrolat în armată în timpul războiului, deoarece fusese considerat inapt. Neputând să servească Germania sa iubită pe front, Drexler și-a canalizat ardoarea naționalistă prin crearea în 1917 a noului partid politic pro-război „Patria”. Ulterior, în 1918, a făcut o altă încercare în vederea înființării unui partid de susținere a războiului în rândul clasei muncitoare, numit Comitetul Muncitorilor pentru o Pace Bună.
Când nu a mai existat un război pe care să îl susțină, Drexler și-a îndreptat atenția spre salvarea națiunii sale în luptă și a format Partidul Muncitorilor Germani în 1919. Grupul nu avea o platformă sau un plan politic stabilit, iar membrii săi erau uniți doar de ideile lor „rasiste, antisemite, naționaliste, anticapitaliste și anticomuniste”.
Deși Partidul Muncitorilor nu avea o soluție economică pentru a readuce Germania la măreție, aceștia considerau că, dacă ar fi dezrădăcinat conspirațiile evreiești, bolșevice și capitaliste care, în opinia lor, le subminaseră țara și îi făcuseră să piardă războiul, Germania își va recăpăta cu ușurință gloria de odinioară.
Anton Drexler a considerat că succesul principal al cauzei sale era câștigarea clasei muncitoare, dar, în ciuda speranțelor sale de a mobiliza masele, participarea la primele reuniuni a fost scăzută. Deși Drexler fusese votat președinte al partidului, era un orator slab și avea tendința de a divaga. Doar 10 persoane au venit la prima ședință publică a partidului, în mai 1919.
Partidului Național-Socialist al Muncitorilor Germani
Până la 12 septembrie 1919, numărul membrilor partidului ajunsese abia la 41. Cu toate acestea, unul dintre noii membri veniți în acea seară a fost cel care avea să modifice viitorul Partidului Muncitorilor și cursul istoriei mondiale.
Drexler a fost impresionat de talentul oratoric al lui Hitler și l-a invitat să se alăture partidului, luându-l pe sub aripa sa
Aceleași abilități oratorice care îl impresionaseră atât de mult pe Drexler aveau să atragă în cele din urmă sute de mii de oameni, în timp ce Hitler seducea clasa muncitoare conform planului și își conducea compatrioții pe o cale care avea să condamne în cele din urmă națiunea. Sub conducerea sa, acest partid politic, altădată ridicol, avea să declanșeze cel mai mare conflict pe care lumea îl cunoscuse vreodată.
Omul care a inițiat toate acestea ar fi dispărut din istorie, fiind umbrit de acțiunile fostului său elev. Anton Drexler a murit în 1942, chiar în momentul în care partidul pe care îl crease era pe cale să conducă Germania spre o nouă înfrângere în cel de-al Doilea Război Mondial.
