Henry Ford și miraculosul Model T care a creat America modernă

 

Pe 12 august 1908, constructorul american de automobile Henry Ford prezintă prima mașină produsă în serie mare: modelul T. În următorii douăzeci de ani, Ford Motor Company va vinde 15 milioane de exemplare din acest model.

Momentul inaugurează o nouă revoluție industrială, bazată pe două principii: producția standardizată de serie mare, care permite reducerea costurilor, și asigurarea unor salarii suficient de mari pentru muncitori, pentru a-i face să accepte niște munci repetitive și constrângătoare.

Henry Ford a introdus în întreprinderea sa „organizarea științifică a muncii”, o metodă de gestionare numită și „taylorism”, după numele inginerului american Frederick Winslow Taylor, care enunțase această idee cu două decenii în urmă, scrie publicația istorică Herodote.

În 1898, Taylor fusese angajat la compania Bethlehem Steel Co, în calitate de consultant de management, cu misiunea explicită de a reduce costurile mari de producție.

Inginerul analizează toate lucrările de producție și le descompune într-o succesiune de operațiuni elementare, cât mai simple, fiecare dintre aceste operațiuni fiind încredințată unui muncitor specializat.

Metoda făcea să nu se mai piardă timp cu trecerea de la o operațiune la alta, ceea ce duce reduceri considerabile ale costului de producție.

Însă Henry Ford nu este mulțumit doar cu atât. El imaginează ca mașinile să circule de la un loc de muncă la altul, pe o linie de producție  de-a lungul căreia să se producă astfel asamblarea.

Astfel, muncitorii nu mai sunt nevoiți să se deplaseze dintr-un loc în altul, având ca rezultat economii considerabile de timp și deci de bani.

Taylorismul și „linia de producție” vor permite fabricarea în cantități mari a produselor standardizate, precum Fordul T.

Însă o producție mare presupunea și vânzarea ei, așadar debușee. Nu risca industriașul să rămână puzderia de mașini nevândute? Sau, invers, productivitatea obținută prin organizarea judicioasă a muncii nu se va dovedi inutilă în lipsă de cumpărători?

Henry Ford este însă optimist: el pariază pe dinamismul tinerei societăți americane, creatoare, încrezătoare în viitor.

Pariul se va dovedi câștigător, dat fiind că modelul T, vândut cu 850 de dolari bucata, se va bucura de un succes enorm, mai ales în rândul clasei de mijloc și al populației rurale, pentru care deplasarea constituia încă o problemă.

Începând cu anul 1916, Ford produce câte două mii de mașini pe zi. Grație lui, numărul de automobile în circulație din Statele Unite sare de la 6 milioane la 27 de milioane în anii ’20.

În perioada premergătoare Marii Crize, se estimează că în America exista un automobil la fiecare lase locuitori.

Sindromul „Chaplin

Această a doua revoluție industrială, adusă de electricitate, provoacă o ruptură radicală față de prima, apărută în secolul XVIII, care se baza pe forța aburului.

Primele uzine erau organizate în jurul unei mari mașini cu aburi care genera energia necesară tuturor celorlalte mașini, în jurul cărora trebăluiau muncitori calificați, urmașii direcți ai breslelor de odinioară, solidari, instruiți, devotați pentru ca munca să fie bine făcută.

Taylorismul va răsturna această ordine, introducând una nouă, care corespunde noii realități americane. Înaintea Primului Război Mondial, America fusese luată cu asalt de un val de imigranți analfabeți, necalificați, proveniți din Europa răsăriteană și din bazinul mediteranean.

Or, simplificarea muncii, prin taylorism, permite „calificarea” la locul de muncă a unui angajat în câteva minute. Acest fenomen este ilustrat magistral de pelicula lui Chaplin, Timpuri Noi, în care acesta trebuie să strângă niște șuruburi la nesfârșit, până când gestul devine reflex necontrolat. Convulsie.

Ford sesizează pericolul ca muncitorii săi, exasperați de munca monotonă, repetitivă, să fie tentați să plece în căutarea altor slujbe. De aceea, în 1913, el se hotărăște să acorde o mărire substanțială a salariilor: practic, le dublează.

Este vorba de faimoasa „five dollars day” (cinci dolari pe ziua de opt ore), o adevărată pleașcă pentru epoca respectivă.

Pariul lui Ford se va dovedi încă o dată câștigător: nu doar că banii cheltuiți în plus vor fi recuperați prin atragerea și păstrarea unor muncitori de bună calitate, dar salariile uriașe vor reprezenta un element important de reclamă pentru industriaș și produsele sale.

Succesul lui Ford face ca metodele sale („fordism”) să fie adoptate rapid de toți industriașii americani, ceea ce va duce la apariția aproape peste noapte a unei clase de mijloc consistente, care va constitui motorul dezvoltării viitoare a Statelor Unite.