Grozăviile din temuta colonie de muncă forțată comunistă de la Periprava. Apel către familiile deținuților morți acolo

 

Printre penitenciarele şi coloniile de muncă din România comunistă Periprava a ocupat un loc important şi pentru că, alături de Gherla sau Aiud, a reprezentat una dintre marile unităţi de detenţie, fiind socotită colonie de muncă de categoria I, cu o capacitate de deţinere de peste 3.000 de deţinuţi.

Apropierea graniţei sovietice şi faptul că unitatea era situată pe un grind şi înconjurată din toate părţile de apă, făceau din Periprava un loc de temut.

Orice cale de comunicare terestră cu restul României era tăiată de ape. Aceste date geografice au făcut ca locul sa fie ideal pentru amplasarea unei colonii de muncă unde, începând cu 1959, au fost transferaţi deţinuţi politic.

Formaţiunea 0830 a fost înfiinţată la 1 iulie 1957, prin ordinul numărul 2394 al ministrului Alexandru Drăghici, având ca scopuri oficiale „construirea unui dig pe o lungime de 16500 km între comuna Periprava şi Sfiştofca pentru a feri de inundaţii o suprafaţă de teren şi a o reda agriculturii prin defrişarea stufului şi desţelenitul acestui teren”, dar şi „înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de 2,500 km”.

Conform estimărilor IICMER, aproximativ 5000 deţinuţi politici au trecut prin secţiile acestei formaţiuni (Centru, Grind şi Bacuri), în intervalul 1959-1964.

Condiţiile de detenţie, caracterizate prin alimentaţie insuficientă, asistenţă medicală precară, muncă forţată şi violenţă brută, au condus la moartea a 105 dintre ei. Alţi 18 deţinuţi de drept comun au murit în aceeaşi colonie, în intervalul 1957-1967.

Apelul

În anii 2013 şi 2015-2019, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a desfășurat mai multe campanii de cercetări arheologice în localitatea Periprava, judeţul Tulcea.