A provenit dintr-o familie săracă, astfel că la vârsta de 14 ani a fost nevoită să renunţe la şcoală şi să lucreze într-un magazin de confecţii.
A început să fie interesată de camera de filmat atunci când i s-a propus să filmeze clipuri publicitare pentru articole de îmbrăcăminte. Un astfel de clip a fost văzut de regizorul Erik A. Petschler, care i-a acordat un mic rol în comedia „Luffar-Petter” din 1922.
Motivată de această experienţă, Greta Garbo s-a înscris la cursurile Teatrului Dramatic Regal al Suediei.
A primit, din nou, un rol marginal, de data aceasta în drama istorică „En lyckoriddare”. Şansa i-a surâs la 17 ani, când a fost descoperită de regizorul Mauritz Stiller.
Convins fiind că tânăra are un viitor promiţător în cinematografie, acesta i-a sugerat schimbarea numelui de familie în Garbo (care înseamnă drăcuşor sau spiriduş în limba suedeză, iar în limba spaniolă, drăguţ, graţios, elegant).
Regizorul i-a încredinţat rolul Elizabeth Dohna în filmul, care avea să devină o capodoperă, „Gosta Berlings saga” (1924), după romanul omonim al scriitoarei suedeze Selma Langerlof.
Prestaţia tinerei actriţe a atras atenţia lui Louis B. Mayer, director executiv al companiei americane de producţie şi distribuţie cinematografică Metro-Goldwyn-Mayer. Acesta a ajutat-o să ajungă în SUA, în 1925.
Un an mai târziu, Greta Garbo a deţinut rolul principal, Lenora, în pelicula „Torrent”. Al doilea film american în care a jucat, „The Flesh and the Devil”, din 1927, a propulsat-o la statutul de vedetă internaţională. A deţinut rolul principal în „Love” (1927), primul film în care a întruchipat-o pe Anna Karenina, personaj din romanul omonim al lui Lev Tolstoi.
Primul film sonor, în care a jucat Greta Garbo, a fost „Anna Christie”, în 1930. A deţinut rolul principal, anunţat în titlu, iar pentru prestaţia sa a fost nominalizată la categoria Cea mai bună actriţă la Premiile Academiei Americane de Film.
Au urmat peliculele „Mata Hari” (1931), „Inspiration” (1931), „Grand Hotel” (1932) şi „Queen Christina” (1933). Pentru rolul din „Anna Karenina” (1935), a fost desemnată Cea mai bună actriţă de către Cercul criticilor de film din New York.
Curtezana Marguerite Gautier din „Camille” (1936) este considerat rolul vieţii ei. I-a adus cea de-a doua nominalizare din partea Academiei Americane de Film pentru Cea mai bună actriţă, precum şi premiul Criticilor de Film din New York.
După doi ani în care activitatea sa cinematografică a intrat într-un con de umbră, a urmat „Ninotchka” (1939), prima comedie în care actriţa de origine suedeză a deţinut rolul principal. A obţinut a treia şi ultima nominalizare la Oscar.
„Two-faced Woman”, din 1941, în care a intrat în pielea personajului Karin Blake, avea să se dovedească un eşec de box office. A fost punctul în care Greta Garbo, în vârstă de 35 de ani, s-a retras de pe platourile de filmare.
În 1937, i-a fost înmânată medalia regală suedeză Litteris et Artibus, pentru contribuţia adusă artei dramatice. În 1955, a primit Premiul Oscar onorific „pentru rolurile sale de neuitat”, conform oscars.org.
În noiembrie 1983, regele Suediei, Carl Gustaf al XVI-lea, i-a acordat Ordinul Stelei Polare în grad de Comandor.
A devenit cetăţean american naturalizat în 1951, potrivit lucrării „Marquis Who’s Who of American Women, 1983-1984”. În 1953, a cumpărat un apartament de şapte camere în Manhattan, New York, unde a trăit, discret, pentru tot restul vieţii.
A murit la 15 aprilie 1990, la New York, la vârsta de 84 de ani, în urma unor probleme renale şi a unei pneumonii. În iunie 1999, cenuşa artistei a fost adusă la Stockholm, oraşul natal.
Sursa: Agerpres
