A studiat la Academia Domnească din București în jurul anilor 1750, unde a învățat greaca și latina, și-a perfecționat limba slavonă și a dobândit cunoștințe despre retorică, gramatică, teorie literară, teologie.
A locuit o perioadă la Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde l-a întâlnit pe starețul Paisie Velicikovski, în obștea căruia a intrat și a slujit mulți ani.
De aici își trage călugărul primul supranume, Paisiescul.
În 1763, starețul Paisie a venit în Moldova, împreună cu mulți alți călugări ucrainieni și români, printre care și călugărul Macarie, și s-au stabilit pentru următorii zece ani la Mănăstirea Dragomirna, formând obștea paisiană și dând naștere mișcării paisianiste.
De asemenea, Mănăstirea Dragomirna reprezintă locul unde Macarie a
fost tuns în monahism, de la numele mănăstirii ieromonahul luându-și cel de-al doilea supranume, Dragomirneanul.
Cu acest nume complet, Ieromonahul Macarie Paisiescul Dragomirneanul, el a semnat mai multe manuscrise, printre care și Grammatica din 1772.
A fost și în slujba Mitropoliei din București, ca ieromonah, dar se ocupa și de pregătirea candidaților la preoție și rostirea de cuvântări în bisericile Bucureștiului.
Ieromonahul Macarie a fost și arhimandrit de Bistrița, dar a avut o funcție și la Episcopia Buzăului.
Spre sfîrșitul vieții, a trăit la mănăstirile Cernica și Căldărușani.
S-a stins din viață în anul 1810, la Mănăstirea Căldărușani, unde se crede că a fost înmormîntat.
„Grammatica lui Macarie
S-au scris la condecă
Întru numele și slava a sfintei, de viață făcătoarei și nedespărțitei Troiței, a Tatălui și a Fiiului și a Duhului Sfânt, alcătuitu-s-au aciastă grammatică rumânească, în zâlele prea luminatei și de Dumnezău încoronatei Imperatriței noastrei Ecaterinei Alecsievnei a toatei Rosiei, și a naslidnăcului eii, a marelui Cneaz Țesarevici Pavel Petrovici, acuma cu mila Domnului Dumnezău și a toatei Moldaviei înpărățâtoarea fiind, și s-au tipărit în sfânta și Dumnezăiasca Mitropoliia Iașilor, cu blagosloveniia a preaosfințitului Arhiepiscopului și a Mitropolitului a toatei Moldaviei Kiriu Kir Gavriil, și cu toată cheltuiala a preablagorodnicului și pravoslavnicului marelui cneaz al Moldaviei Ioan Cantacuzin Deleanul, a marelui Vistiiariu, de la anul cel mântuitoriu întru… în luna lui… în… zile, de smeritul întru tipografi…
Despre părintele și făcătoriul Grammaticei, cătră prea slăvitul Cneazul Moldaviei, Ioannul Cantacuzinul, marele Vistiiariul
Stihuri iroicești:
Ioanne Cneazule al Moldaviei
Grămmatica aciasta, marea slava scrie
Blagorodimei talei întraiu acum și eșin
Despre acestași cătră doritul cetitoriu
Stihuri adonicești:
Căantacuzin
Numele, vița
Luminat strâgă.
Dorite vino,
Prin mine gustă
Dreagere bună,
Gustare ia și
Obștimei să dă
Despre partea cărții cătră ctitor:
Numele tău,
Prin mine fi-va
Soare lumii.
Și eșind din trup,
Nu te va uita
Dațiia, Iași,
Muntele, Corbul.
Despre făcătiriul cărții, cătră iubitoriul de înțelepciune cetitoriul grammaticul
Stihuri iroicești:
A ta partea fusă și grammatica ciasta
Rumâneasca acuma, căriei zua
Dă-i și noaptea tu, zuzele lasă,
Ca frumos să fii, și mare în traiu.
Cătră cetitoriu, ca despre parte cărții
Stihuri adonicești:
Or cine din voi
Dorire avu,
Să iae bunul,
Din mine fi-va,
Și mare și bun.
Ca despre fața Lavrei Dragomirnei
Stihuri adonicești cătră doritul cetitoriu:
Rodit-am țiia,
O fiice, dăduiu
Scriere, pârgă
A grammaticii.
Gustă-o, o ia.”
Sursa transcrierii: Ioan Bianu, Catalogul manuscriptelor românești,