La fel ca înaintașa sa Angela Merkel, noul cancelar german Olaf Scholz este un maestru al artei de a nu spune nimic , dar de a da impresia că a pus punctul pe i. De curând a repetat afirmația Angelei Merkel că Nord Stream 2 este un proiect al sectorului privat în care statul nu ar trebui să interfereze.
Expulzarea diplomaților ruși de către noul ministru de Externe al Germaniei, ecologista Annalena Baerbock, e praf în ochi, ca și cuvintele șefului Scholz. Prioritatea coaliției semafor de la Berlin va fi asigurarea securității energetice a Germaniei. Nici măcar Verzii, cu tot fanatismul lor, nu vor să fie considerați responsabili pentru lipsa de gaze în timpul iernii. În acest moment, ei mai pot da vina pe greaua moștenire și politicile energetice inconsistente ale Angelei Merkel, dar costurile unei crize prelungite se pot repercuta electoral. Ca să nu mai vorbim de reacția celeilalte părți a establishmentului german- companiile extrem de bogate.
Angela Merkel, groparul securității energetice germane
În urmă cu zece ani, Germania avea 17 centrale nucleare care produceau aproximativ un sfert din energia electrică a Germaniei. Accidentul de la Fukushima din 2011 a determinat-o, însă, pe Angela Merkel să renunțe treptat la energia nucleară. Rcum au mai rămas șase reactoare: trei se vor închide luna aceasta, iar celelalte trei își vor înceta operațiunile anul viitor. Este greu să ne gândim la o politică mai dezastruoasă din punct de vedere economic, geopolitic și chiar climatic.
Închiderile erau așteptate de ani de zile, dar menținerea reactoarelor deschise pentru durata de viață planificată anterior ar fi putut ajuta la atenuarea durerii pe care o simt germanii acum,din cauza exploziei costului energiei. Prețul energiei electrice pe un an în Germania a ajuns la 300 de euro pe megawat oră. Prin comparație, media din 2010 până în 2020 a fost sub 50 EUR pe megawat oră.
Dar această măsură hazardată luată de Merkel nu va fi corectată. Cel puțin nu de un guvern din care fac parte Verzii. Mișcarea antinucleară are sprijinul multor germani obsedați de schimbările climatice. Asta deși abandonarea energiei nucleare fără carbon a transformat cărbunele în cea mai importantă sursă de energie a țării în prima jumătate a anului 2021. Termocentralele au generat mai mult de un sfert din energia electrică a Germaniei. Energia eoliană și solară au produs 22%, respectiv 9%, deoarece energia nucleară a scăzut la aproximativ 12%.
Și dacă soarele nu strălucește și vântul nu bate
Economia germană nu poate rămâne la mila soarelui și a vântului. Încăpățînarea cu care Germanii, belgienii, austriecii și elvețienii (care nici măcar nu sunt în UE) vor să scape de energia nucleară crește practic dependența de gazul rusesc. Aceasta este explicația pentru răspunsul său slab la agresiunea Rusiei în Ucraina. Sprijinul ferm al Germaniei pentru gazoductul Nord Stream 2 din Rusia, în ciuda opoziției aliaților americani, subminează răspunsul Occidentului la planurile lui Vladimir Putin de a domina Europa de Est.
Mai mult, Germania face acum eforturi pentru a scoate energia nucleară de pe lista UE a„activităților economice durabile din punct de vedere ecologic”Cu alte cuvinte, după ce și-au subminat propria securitate energetică, germanii încearcă să-și impună politica autodistructivă și asupra celorlalte țări din UE.
Decizia absurdă a lui Merkel de acum 10 ani de a elimina treptat energia nucleară, decizie pe care coaliția semafor a îmbrățișat-o, a pus bazele creșterii vertiginoase a prețurilor și, în mod ironic, a dus la o dependență și mai mare de cărbune, scrie site-ul Misha Talk.
