După revenirea din misiune, în 1711, Ferriol a dorit tipărirea celor 100 de portrete; pe baza desenelor lui Van Mour au fost realizate, de către G.J.B. Scottin, P. Simoneau, C. Du Bosc, C.N. Cochin, B. Baron, J. De Franssieres, P. Rochefort și J. Haussard, gravurile care au fost încredințate apoi spre tipărire lui Jacques Le Hay.
Albumul „Recueil de cent estampes representant differentes nations du Levant” a apărut la Paris, în anul 1714.
Personajele
Planșele prezintă personaje de la Curtea otomană, doamne și domnișoare, nobili, militari, comercianți turci și diferite alte popoare din cadrul Imperiului (greci, albanezi, unguri, români, bulgari, tătari, armeni, persani, indieni, arabi). Albumul arată Constantinopolul ca un oraș cosmopolit, în care musulmanii și creștinii trăiesc laolaltă, în armonie. Sultanul Ahmed III în diferite costumații, o concubină însărcinată, ofițerul de ieniceri, șeful eunucilor, marele vizir în haine de ceremonie, sacagiul, dervișul, imamul, cofetarul, bărbierul ambulant, dansatoarea, îndrăgostitul, domnița valahă sunt doar câteva dintre personajele suprinse de Van Mour în lucrările sale.
Albumul conține de fapt 102 gravuri (din care trei sunt duble: nuntă turcească; înmormântare turcească; derviși în templul din Pera) și este cu atât mai valoros și mai interesant pentru noi deoarece cuprinde și trei portrete ale unor personaje din spațiul românesc: Domniță valahă; Gentilom valah; Domnișoară valahă.
Povestea lui Charles de Ferriol
Marchizul Charles de Ferriol (1652 – 1722) a fost ambasadorul Franței în Imperiul otoman între 1699 – 1711. Provenea dintr-o familie din noua nobilime, originară din Metz.
A îndeplinit diferite misiuni diplomatice în Polonia și Ungaria și a lucrat în slujba marchizului Torcy, secretarul de stat pentru politică externă, ocupându-se de redactarea rapoartelor trimise de la Constantinopol de predecesorul său, Castagneres de Chateauneuf.
La Istanbul a ajuns în decembrie 1699, iar misiunea sa diplomatică s-a derulat în timpul sultanilor Mustafa al II-lea și Ahmed al III-lea.
Ferriol nu și-a început mandatul sub cele mai bune auspicii, audiența la sultan, care trebuia să aibă loc pe 5 ianuarie 1700 fiind amânată din pricina unor aspecte privind protocolul (între altele, lui Ferriol i s-a cerut să se prezinte în fața sultanului îmbrăcat după moda orientală și fără spadă, ceea ce el a refuzat să facă), episod prezentat și în prefața albumului.
Implicat în răpirea patriarhului Avediq
Misiunea dimplomatică pe care a avut-o nu a fost una ușoară, dată fiind situația internațională, cu Franța aflată în conflict cu Imperiul habsburgic și Anglia, Ferriol având sarcina de a-i atrage pe otomani într-o alianță cu Ludovic al XIV-lea.
Ferriol a fost implicat și într-un conflict izbucnit în sânul bisericii armene de la Istanbul. El a intervenit pentru înlăturarea patriarhului Avediq, care ulterior a fost răpit și dus în Franța, unde a fost obligat să se convertească la catolicism.
În timpul petrecut la Istanbul, Ferriol a cumpărat de la otomani o tânără din zona Caucazului, ce fusese luată ca sclavă, și pe care ulterior a trimis-o în Franța.
Frumoasa Charlotte Aïssé (numele primit după ce a fost botezată) s-a bucurat de celebritate postumă, după ce Voltaire a publicat, în 1787, scrisorile pe care Charlotte le-a trimis prietenei sale, doamna Calandrini, și care sunt o adevărată frescă a înaltei societăți franceze a primei părți a secolului al XVIII-lea.
Sursa: Cornel-Constantin Ilie, Roxana Gâscă; Albumul Ferriol. Colecție de 100 de stampe reprezentând diferite națiuni din Levant, MNIR
