„Îmi ştiam numai una, dar aveam două patrii: ţara mea, Franţa, şi apoi România”, spunea Henri M. Berthelot, generalul francez care a repus pe picioare o armată aflată într-o deplorabilă stare psihică și materială.
Henri Mathias Berthelot s-a născut la 7 decembrie 1861 la Feurs, în Franţa. După ce a absolvit prestigioasa Academie Militară Saint-Cyr, în 1883, Berthelot a fost repartizat în Algeria, la Tonkin şi la Annam.
Începând cu anul 1907 şi-a început activitatea pe lângă Statul Major General şi, după izbucnirea Primului Război Mondial, a devenit şeful statului major al mareşalului Joseph Joffre, comandant suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest.
S-a numărat printre cei mai buni comandanţi militari din timpul primei bătălii de pe Marna.
Trimis să ajute Armata Regală română
În anul 1916, Henri Berthelot a fost numit la comanda Misiunii Militare Franceze, trimisă în România pentru a ajuta la refacerea Armatei Regale române, decimată şi dezorganizată ca urmare a înfrângerilor de pe frontul de Est, aminteşte RADOR.
Cei 1.500 de membri ai misiunii militare franceze au ajuns în România în octombrie.
Armata română intrase în război în august 1916 şi se retrăgea, suferind înfrângeri grele pe toate fronturile, la sud şi la nord.
Curtea regală şi Guvernul s-au retras la Iaşi în decembrie. Aici s-a instalat şi generalul Berthelot, de unde a început reorganizarea armatei.
Apropiatul Regelui şi al Reginei
A devenit un apropiat al Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria.
Timp de şase luni, în perioada ianuarie-iunie 1917, Henri Berthelot a reuşit să ridice moralul soldaţilor români şi să transforme armata regală într-o forţă militară redutabilă, capabilă să oprească armatele germană, austro-ungară şi bulgară, conduse de unul dintre cei mai pricepuţi strategi germani, feldmareşalul von Mackensen.
Generalul Berthelot s-a ocupat personal de instalarea legăturilor telefonice între punctele de comandă şi unităţile de pe front, reţea de comunicaţii care lipsea la intrarea ţării în război.
Au fost organizate două armate române, având aproximativ 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate ruseşti însumând aproape 1.000.000 de militari.
Astfel, ofensiva românească de la Mărăşti (la 11 iulie), condusă de generalul Alexandru Averescu, şi cea a generalilor Constantin Cristescu şi Eremia Grigorescu, de la Mărăşeşti (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei şi de cucerire a portului Odessa.
Henri M. Berthelot remarca prin intermediul unui raport adresat superiorilor săi, progresele armatei române, dar şi faptele de vitejie ale soldaţilor români: „Soldatul este bun, foarte puternic, foarte rezistent, mărşăluitor, nu se plânge niciodată. Românului nu îi este frică de gloanţe. Atacă plin de vitejie în profida mitralierelor şi salvei de focuri a inamicului, cât despre ofiţeri, cu câteva excepţii au dat dovadă de curaj şi devotament, mai ales ofiţerii militari”.
Mobilizare
Generalul Berthelot a cunoscut tot mai profund armata şi politica românească, pe de-o parte, iar pe de alta a devenit conştient că este vital ca România să supravieţuiască.
A respins, în consecinţă, orice plan de retragere a armatei şi conducerii ţării în Rusia şi i-a mobilizat pe toţi – politicieni, generali – în apărarea liniei frontului, în sudul şi în nordul Moldovei.
Pe front, soldaţii noştri îi spuneau cu simpatie „Burtălău”, pentru că nu puteau să-i pronunţe numele, deşi îl respectau. Publicaţia „Realitatea ilustrată” din 12 februarie 1931 consemna:
„Oameni cari au făcut frontul în luptele aprige din Moldova […] spun că ţăranii noştri, cu bunul lor simţ şi cu bună voia înnăscută, îl botezaseră «gheneralul Burtălău» ).
Rezonanţa numelui ducea însă cu gândul la altceva, mai ales că asocierea nu era deloc întâmplătoare.
Gurmand
Deşi a fost unul din cei mai capabili generali din Primul Război Mondial, el avea şi un „cusur”: îi plăcea mâncarea bună, motiv pentru care era deosebit de corpolent. Se ştie că, într-o anumită ocazie, a fost nevoie de trei oameni pentru a-l putea sui în şaua unui cal bine dresat.
Henri Berthelot s-a lăsat, încetul cu încetul, sedus de România şi de oamenii ei. Au contribuit la aceasta deopotrivă spiritul bătăios, curajul şi sacrificiul armatei române refăcute, cât şi bucătăria locală, ca şi mănăstirile şi locurile pe care, în momentele de răgaz, Berthelot le vizita.
Generalul a fost găzduit în timpul primei campanii în locuinţa din Iaşi a profesorului George Bogdan din Strada 40 de Sfinţi (astăzi Berthelot nr. 18). În amintirea acestui episod, în colţul din dreapta al faţadei a fost fixată o placă de marmură cu inscripţia: „Aici a locuit împărtăşind durerile noastre cetăţeanul român şi marele prieten al neamului Generalul Berthelot 1916-1917”.
Casa, lovită de bombe în vremea războiului din vara anului 1944, trecută o vreme în folosinţa CFR-ului, a găzduit multă vreme birouri de construcţii feroviare, prefăcându-se în locuinţă prin anul 1964.
„În anii războiului, pe strada Copoului din Iaşi urca năpraznic o maşină, fâlfâind într-o aripă tricolorul francez. Nu era târgoveţ care să n-o cunoască ca pe un cal breaz. Trecătorii îi ziceau „Brişcă lui taica Burtălău“, plăcându-le grozav porecla cu care ostaşii şi-l apropiaseră pe Henri Mathias Berthelot.
Barometru
Cum, în zilele acelea grele, ştirile de pe fronturi erau puţine, transmise de ziarele cenzurate – neexistând radio şi televiziune -, iar zvonurile tulburau liniştea oamenilor copleşiţi de nevoi, mersul automobilului şi chipul generalului-consilier tehnic al Marelui Cartier General ţineau loc de barometru politic şi de buletin informativ despre mersul războiului.
Când aliaţii erau victorioşi, „brişca“ mergea liniştită, iar generalul răspundea vesel în dreapta şi-n stânga, făcând semne prietenoase. În zilele cernite, când staţiile T.F.F. (Telegrafie Fără Fir) ale armatei şi ale Legaţiei aduceau veşti triste de pe fronturi, ochii săi nu mai vedeau pe nimeni, iar automobilul fugea ca un zălud.
Nopţile şi le petrecea aplecat deasupra biroului cu hărţi, crochiuri şi comunicate sau în faţa pianului. Atunci, pe ferestrele locuinţei doctorului Bogdan, în care-şi avea reşedinţa, zburau peste oraş, ca nişte suspine, notele grave şi acordurile îndurerate. În salonul casei se întruneau ofiţerii superiori, români, francezi şi ruşi pentru a analiza situaţia de pe fronturi şi pentru a impulsiona transporturile de armament şi muniţii occidentale trimise pe mări, traversate prin Rusia şi aduse în ţară pe la Ungheni – Socola.”
Alături de Rege şi de Regină
Când Regele Ferdinand, Regina Maria şi principele moştenitor Carol al II-lea au intrat în Bucureştiul eliberat, în ziua de 1 decembrie 1918, alături de ei la paradă se afla un singur militar: generalul Berthelot.
Generalul a rămas un apărător al cauzei româneşti, după cum s-a vazut şi în timpul tratativelor de la Versailles din 1919.
De asemenea, în cursul trecerii unui detaşament român cu ocazia paradei militare de la Paris, din 11 noiembrie 1919, generalul Berthelot s-a adresat generalului Ferdinand Foch cu următoarele cuvinte: “Foch, saluez ! C’est la famille.” (Salutaţi-i, Foch! Fac parte din familie.)
Generalul francez a fost invitat şi la serbările încoronării regelui Ferdinand şi reginei Maria de la Alba Iulia din octombrie 1922.
Localitatea General Berthelot din Hunedoara (mai demult Fărcădinul de Jos) îşi trage denumirea de la numele generalului francez, care a primit de de la regele Ferdinand I şi de la Regina Maria a României, drept recunoştinţă adusă contribuţiei armatei franceze la eliberarea României, o reşedinţă şi un teren agricol.
Generalul Henri Mathias Berthelot a folosit doar o scurtă perioadă moşia de la Fărcădin (1922-1926), iar la întoarcerea sa în patria natală, Franţa, a donat totul Academiei Române, al cărui membru de onoare devenise între timp.
În anul 2001, în urma unui referendum, comuna Unirea (denumire în vigoare din perioada comunistă, din 1965), redevine General Berthelot; Academia Română a reintrat în posesia averii lăsată de Berthelot în anul 2004.
În 2010, vila Generalului Berthelot, în întregime renovată, a devenit sediul Centrului de Dezvoltare Durabilă a Ţării Haţegului. La festivităţile prilejuite de 140 de ani de la naşterea generalului a participat şi Christian Vigné (bunicul său a fost vărul lui Berthelot).
