La Văcăreşti a fost un adevărat pelerinaj de profesori, medici, ingineri, şi în general intelectuali. Florile aduse, i s’au dat; telegramele nu.
Când domnul profesor Nisipeanu l-a văzut la Văcăreşti, de emoţie, ochii i s’au um plut de lacrimi.
Atunci fu întrebat :
— „Ce curaj îi dai ?”
Domnul Forţu auzind, răspunse :
— „Am mai mult curaj, decât credeţi voi”
După eliberare, numeroase personalităţi au venit să-l viziteze acasă. E interesant de notat că elevii săi, dela Liceul Lazăr, au venit cu buchete de flori, i-au cântat „Mulţi ani trăiască” şi profesorul a primit delegaţii de elevi.
E foarte iubit de toţi elevii. Ţine lecţii admirabile, care plac aşa de mult, încât numeroşi elevi din alte clase „trag la fit” dela cursurile lor, ca să poată veni să asculte lecţiile d-lui Forţu.
Vorba sa farmecă şi cucereşte.
A venit deasemeni şi un ţăran dela Olt, care i-a spus :
— „Am citit şi eu despre dv. şi am venit pe jos dela Olt, ca să văd şi eu un om în adevăr al poporului”.
În afară de tovarăşii de luptă activă profesorii Nisipeanu, Grecu etc. — tot aşa cum Mahatm a Gandhi are prieteni ca Patel, fostul preşedinte al parlamentului naţionalist indian, sau Miss Slade, care-1 urmăreşte pretutindeni cu îngrijirile ei, profesorul Forţu are pe d. doctor Gerota. Savantul profesor, împreună cu doctorii Băltăceanu, Vaian şi Simian, îngrijesc de sănătatea celui care a făcut şase zile greva foamei..
IâÎn privinţa sănătăţii sale, doctorii ne spun că profesorul Forţu a fost în adevăr în primejdie mare, deoarece el ducea înainte un regim, şi unele alimente fiindu-i interzise, trebuia să facă supraalimentaţie.
Efectele grevei foamei au fost cu atât mai dăunătoare. Nu e acum compromis nici un organ esenţial, dar d. Forţu este foarte debilitat şi are nevoe de complete odihnă”.
Contextul arestării lui Forțu
Grigore Forțu organizase o mișcare, Blocul Cetățenesc pentru Salvarea Patriei, împotriva Regelui Carol al II-lea, care avea ca principală țintă camarilla acestuia și pe Elena Lupescu, care luase o mare amploare.
La începutul lui 1933, apar scandaluri legate de Elena Lupescu: un interviu incendiar al lui Iuliu Maniu, demonstraţiile în favoarea profesorului Gheorghe Forţu și vociferările legionarilor.
Prin intermediul omului său în guvern, Armand Călinescu, Regele a impus Starea de asediu.
Se puteau interzice astfel adunările publice împotriva Duduii şi se puteau cenzura articole incomode, în favoarea Reginei Elena, precum cele ale lui Gheorghe Forţu.
Iată ce spunea Armand Călinescu:
„Îi explic pe larg care era situaţia şi spun că sunt convins că am făcut un mare serviciu ţării. Fără starea de asediu, nu mai puteam stăpâni nici uneltirile comuniste, nici mişcarea anticarlistă a lui Forţu. Pe de altă parte, se va putea întocmi în linişte bugetul ţării”.
