Curtezanul Frontenac inventează războiul de gherilă. Aventurieri care au terorizat lumea

 

Louis de Buade, Conte de Frontenac și de Palluau, era trimis de Ludovic al XIV-lea în Noua Franță și numit guvernator la 1672.

Fost soldat francez și curtezan de primă mână, Frontenac s-a prins repede de excepționalele profituri ce puteau fi obținute din comerțul cu blănuri, astfel că a înființat un punct comercial pe lacul Ontario, numit Fort Frontenac.

Noul guvernator și acoliții săi căutau permanent căi, mai mult sau mai puțin legale, de a dezvolta comerțul cu blănuri în Vest. Drept care a intrat în conflict cu negustorii de blănuri din Montreal, precum și cu indienii. Frontenac a devenit nepopular și din cauza certurilor cu clerul și oficialii locali.

Confederația Irocheză

Însă mai periculoasă era reînvierea spiritului războinic al Confederației Irocheze, o puternică ligă alcătuită din cinci triburi indiene.

El a încercat să le facă pe plac indienilor, însă gestul său a fost perceput ca semn de slăbiciune. În paralel, englezii au înființat puncte comerciale în Golful James, subminînd monopolul franco-canadian asupra comerțului cu blănuri.

Frontenac a răspuns ambelor amenințări prin pasivitate, așa că Ludovic al XIV-lea l-a rechemat în 1682.

După ce Anglia a declarat război Franței în mai 1689, Frontenac s-a întors în Noua Franță în fruntea unei expediții care avea ca obiectiv cucerirea New York-ului și a preluat din nou postul de guvernator.

Vremea grea i-a întârziat planurile, lovitura decisivă dându-i-o irochezii care au atacat Quebec-ul provocându-i mari pierderi. Așa că a renunțat să atace New York-ul și a trecut în defensivă.

La petite guerre

A trecut la ceea ce el anumit la petite guerre – expresia de la care derivă războiul de gherilă. Politica lui a devenit una de terorizare sistematică a locuitorilor și soldaților adverși prin raiduri energice de mică anvergură.

El a continuat să preseze spre vest pentru a extinde comerțul cu blănuri, ignorând ostentativ politica lui Ludovic al XIV-lea de oprire a expansiunii în scopul consolidării coloniei centrale.

Politica lui Frontenac a creat un surplus de blănuri de un milion de lire în Montreal, drept urmare comerțul canadian cu blănuri s-a prăbușit, iar castorul nord-american a ajuns în pragul dispariției.

Nevoit să-și reducă activitatea în comerțul cu blănuri, Frontenac s-a concentrat pe la petite guerre , distrugând două sate irocheze mari în 1696. Devenind tot mai despotic, Ludovic al XIV-lea s-a hotărât să-l recheme, dar nu a mai apucat, Frontenac murind pe 28 noiembrie 1698.

„Nobilimea de spadă”

Frontenac se născuse în „nobilimea de spadă” la 22 mai 1622, la Paris. S-a înrolat în armata franceză din adolescență și a luptat în Războiul de 30 de ani. În 1646 era general de brigadă.

Din cauza vieții extravagante era plin de datorii, așa că s-a angajat ca general-locotenent pentru a scăpa de datorii și a ajuta forțele venețiene să apere Creta împotriva turcilor în 1669.

Fire certăreață a fost demis după trei luni din cauza repetatelor dispute cu superiorii.

Sursa: A. Axelrod și C. Philips, Dictatori și tirani, Editura Lider